Israelul a decis că va răspunde atacului iranian. Ce arsenal au Israelul și Iranul

Ciprian Dumitrache |
Data actualizării: | Data publicării:
Armata israeliană,  foto IDF, facebook
Armata israeliană, foto IDF, facebook

Bugetul anual al IDF de aproximativ 23,6 miliarde de dolari depășește cheltuielile militare totale ale Egiptului, Iranului, Libanului și Iordaniei la un loc

Israelul va răspunde Iranului pentru atacul efectuat de acesta cu peste 300 de drone şi rachete, a declarat luni şeful Statului Major al armatei israeliene, generalul Herzi Halevi,

În atacurile iraniene au fost folosite peste 120 de rachete balistice, peste 30 de rachete de croazieră și aproximativ 170 de drone.

Cabinetul de război israelian a decis asupra unei riposte "clare şi puternice" contra Iranului.

Nu este clar cum vor alege israelienii să riposteze, însă escaladarea conflictului ar putea implica dezlănțuirea unor forțe militare gigantice.

 

Arsenalul Iranului

Rachetă iraniană Zolfaghar 

Teheranul are cel mai mare arsenal de rachete balistice și drone din Orientul Mijlociu, inclusiv rachete de croazieră și antinavă, precum și rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune.

Iranul are, de asemenea, un stoc mare de drone cu o rază de acțiune de la 2.000 la 2.500 de kilometri și poate zbura jos pentru a evita detectarea.

Shahed 136 are o rază de acțiune de 2.500 de kilometri (aproximativ 12 ore) și poate transporta un focos mic de 40 de kilograme, care explodează la impact. Ele pot fi lansate individual sau ca roi dintr-un camion de lansare. Nu sunt foarte rapizi (180 km/h), dar pot zbura la o altitudine foarte joasă (60 de metri).

Drona de luptă Mohajer-6 este omologul iranian al Bayraktar TB-3 turc, dar este ceva mai scurtă și are o anvergură mai mică. A fost conceput în primul rând pentru recunoaștere pe câmpul de luptă, dar poate transporta până la patru bombe ghidate, cu o greutate totală de până la 150 de kilograme.

În august, Iranul s-a lăudat cu un vehicul aerian fără pilot avansat, produs pe plan intern, numit Mohajer-10, cu o rază de funcționare de 2.000 km, capacitatea de a zbura până la 24 de ore și o sarcină utilă de până la 300 kg.

În arsenalul militar al Iranului, există cel puțin nouă tipuri de rachete care pot ajunge în Israel, potrivit agenției de presă iraniene IRNA. Comandamentul Central al SUA a estimat în 2022 că Iranul are peste 3.000 de rachete balistice în arsenalul său.

Printre acestea se numără rachetele balistice cu rază medie de acțiune Sejil-2, care pot zbura cu o viteză de peste 17.000 km/h și pot atinge o țintă la 2.000 km, Khaibar (cunoscut și ca Khorramshahr-4) cu o rază de acțiune de 2.000 km și un focos care cântărește 1.500 de kilograme și racheta Qasem, care are o rază de acțiune de 1.400 km și o sarcină utilă de 500 kg și poartă numele fostului comandant al forței de elită Al Quds din Iran, Qasem Suleimani.

Ar trebui de asemenea evidențiată racheta balistică Emad, care are o rază de acțiune de aproximativ 1.700 km și este prima rachetă balistică cu ghidare de precizie cu rază medie de acțiune a Iranului, cu posibilitatea de a separa focosul și a avea controlul până la sfârșitul traiectoriei.

Racheta balistică Shahab-3 are o rază de acțiune de 1.000 km atunci când este echipată cu o sarcină utilă de 1.200 kg sau 2.000 km fără sarcină utilă. Se bazează pe racheta Nodong-1 a Coreei de Nord, dar Iranul a folosit tehnologia de ghidare chineză pentru a îmbunătăți precizia loviturii.

Racheta Kheibar Shekan este o rachetă balistică cu rază medie de a treia generație, operată de IRGC. A fost introdus în 2022 și are o autonomie de 1.400 de kilometri.

Racheta balistică Ghadr-110 este o versiune îmbunătățită a rachetei Shahab-3, care poate transporta un focos cu o greutate de până la 1.000 kg.

Iranul produce, de asemenea, rachete de croazieră Paveh, care au o rază de acțiune de până la 1.650 km, și rachete hipersonice Fattah-2, care constau dintr-o combinație de vehicule cu planare hipersonică și rachete de croazieră hipersonice. Au o autonomie de la 1500 la 1800 de kilometri.

Rachetele hipersonice pot zbura de cel puțin cinci ori viteza sunetului și pe traiectorii complexe, ceea ce le face dificil de interceptat. 

Iranul are în arsenalul său militar rachete de croazieră precum Kh-55, care poate transporta arme nucleare, cu o rază de acțiune de până la 3.000 km, și racheta antinavă avansată Khalid Farzh, cu o rază de acțiune de aproximativ 300 km, care poate transporta un focos de 1.000 kg.

La atacul de zilele trecute, tacticile folosite de Iran au fost similare cu cele folosite de Rusia în atacurile sale asupra Ucrainei, implicând mai multe valuri de atacuri care lansează o combinație de rachete balistice și de croazieră alături de drone kamikaze. 

 

Sistemul de apărare al Israelului

Cu un buget militar anual care depășește 20 de miliarde de dolari și acces la cele mai avansate echipamente militare americane, Israelul controlează cerul și o mare parte a mării din jurul teritoriului său.

Sistemul de apărare antirachetă multistrat al Israelului include Iron Dome, David's Slingshot și sistemele Arrow-2 și Arrow-3, care au fost dezvoltate în cooperare cu SUA.

Iron Dome este un sistem specializat pentru doborârea rachetelor cu rază scurtă de acțiune. A interceptat mii de rachete de când a fost activată la începutul ultimului deceniu, inclusiv mii de interceptări în timpul războiului împotriva Hamas și Hezbollah. Israelul spune că are o rată de succes de peste 90%.

Sistemul David Sling este conceput pentru a doborî rachete cu rază medie de acțiune și poate, de asemenea, intercepta vehicule aeriene fără pilot și rachete balistice tactice. Israelul îl folosește în mod regulat pentru a doborî rachete și drone trase de Hezbollah din Liban.

Sistemele Arrow-2 și Arrow-3 pot intercepta amenințările la o rază de până la 1.500 și, respectiv, până la 3.000 de kilometri, inclusiv rachete înarmate cu un focos nuclear.

Israelul are și sistemul Iron Beam, care folosește raze laser pentru a distruge drone și rachete. Israelul a spus că acest sistem va schimba jocul, deoarece este mult mai ieftin de operat decât sistemele existente. Cu toate acestea, se pare că nu este încă operațional. Israelul folosește și sistemul de rachete american Patriot pentru a doborî avioane și drone.

Se crede că Israelul are zeci de focoase nucleare (deși nu a admis niciodată acest lucru), dar și drone extrem de sofisticate, avioane de luptă, tancuri, submarine și artilerie.

Avioane de vânătoare F-35 ale Forţelor Aeriene Israeliene, escadrila ''Lions of the South'', zboară deasupra sudului Israelului, în ianuarie 2020. Sursa Foto: IDF.

Israelul și-a început programul de rachete încă din anii 1960, în cooperare cu Franța, când a dezvoltat, testat și vândut Israelului racheta Jericho, care a devenit operațională în anii 1970. Această rachetă are o rază de acțiune de 500 km și poate transporta arme nucleare și chimice. La mijlocul anilor 1970, Israelul a dezvoltat racheta Jericho 2 împreună cu Republica Africa de Sud. Este o rachetă balistică cu o rază de acțiune de aproximativ 1.500 km. Israelul a efectuat mai multe teste ale rachetei în Marea Mediterană, unele dintre ele ajungând în Creta, iar altele aterizează lângă Benghazi, Libia.

La sfârșitul anilor 1990, Israelul a început să dezvolte ICBM în trei trepte Jericho 3, cu o rază de acțiune de până la 15.500 km, capabil să transporte mai multe focoase nucleare și termonucleare între 800 kilotone și 12 megatone, de 650 de ori puterea bombei atomice aruncate de Statele Unite pe Hiroshima. Se estimează că racheta a devenit operațională în 2008.

Potrivit unui raport secret către Congresul SUA, racheta oferă Israelului capacitatea de a provoca daune nucleare tuturor țărilor din Orientul Mijlociu, Africa, Europa, Asia, aproape toată America de Nord și mari părți din America de Sud și Oceania. Se pare că Israelul dezvoltă, de asemenea, următoarea generație Jericho, Jericho 4, o rachetă în trei trepte, ale cărei capacități vor include transportarea focoaselor cluster.

Pe lângă faptul că este capabil să transporte rachete nucleare, Israelul și-a echipat seria de submarine Dolphin cu o rachetă de croazieră numită Popeye Turbo SLCM, care poate atinge o rază de acțiune de 1.500 km și poate transporta un focos nuclear. Fiecare submarin Dolphin are patru rachete de croazieră Popeye Turbo SLCM. 

În plus, Israelul dezvoltă noi rachete pentru submarinele Dolphin care includ un sistem de lansare verticală. Rachetele care vor fi pe noul submarin sunt rachete balistice care sunt lansate din submarin în același timp cu rachetele de croazieră.

În plus, Israelul deține bombe de distrugere a buncărelor cu rază lungă de acțiune, care pot lovi unele dintre instalațiile nucleare ale Iranului, pot deteriora instituțiile, terminalele de combustibil și pot paraliza exporturile de petrol ale Iranului, atacând portul Bandar Abbas.

Rachetele nu sunt singura opțiune de atac pe distanță lungă pe care Israelul o are. IDF are, de asemenea, un arsenal de drone care include seria Heron, Hermes și Skylark.

Dintre acestea, ar trebui evidențiată drona Hermes 900, care are o rază operațională de 1.000 de kilometri și poate rămâne în aer mai mult de 30 de ore și este înarmată cu rachete aer-sol precise pentru țintirea țintelor.

Heron TP este un UAV strategic care poate atinge o mie de kilometri și o înălțime maximă de aproximativ 14.000 de metri. Poate transporta combustibil și senzori cu o greutate totală de aproximativ 2,7 tone.

Israelul produce, de asemenea, drone Skylark mai mici, care sunt utilizate în principal pentru supraveghere, spionaj și strângere de informații.

 

Apărarea antiaeriană a Iranului

Foto: Khordad-15

În ultimii ani, Iranul și-a dublat eforturile de a echipa Hezbollah și alți aliați regionali cu sisteme avansate de apărare aeriană, iar la începutul acestui an a dezvăluit două noi sisteme de apărare aeriană.

Sistemul antibalistic Arman are o rază medie și poate identifica ținte la 180 de kilometri și le distruge la 120 de kilometri. Sistemul poate trage șase ținte simultan.

Sistemul de apărare antiaeriană Azarakhsh poate fi montat pe mai multe tipuri de vehicule și utilizează un radar, un sistem electro-optic și un sistem termic pentru a detecta și urmări ținte.

Pe lângă aceste noi sisteme antiaeriene, Iranul se bazează foarte mult pe Khordad-15, un sistem modern de apărare aeriană introdus în 2019, care este similar cu sistemul Patriot al armatei americane. Acest sistem poate angaja simultan până la șase ținte de dimensiunea unui avion de luptă dintr-o rază de 120 de kilometri.

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News


Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2024 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy - smt4.3.1
pixel