Mark Rutte a ales Parlamentul European pentru a administra un duș rece unei elite politice care încă mai caută soluții magice pentru o autonomie strategică de neatins pe termen scurt. Mesajul secretarului general al NATO a fost unul tranșant: Europa este incapabilă să se apere singură fără Statele Unite și orice încercare de a crea o armată europeană separată ar fi o eroare strategică majoră.
Într-o perioadă în care tensiunile provocate de Donald Trump privind suveranitatea Groenlandei au împins alianța aproape de colaps, Rutte a avertizat că deceniile de dependență militară nu pot fi șterse prin declarații politice, ci necesită un efort financiar și industrial care, în prezent, depășește posibilitățile continentului.
Factura imposibilă a independenței militare
Argumentul central al lui Rutte se bazează pe o matematică bugetară neiertătoare. Deși statele europene au acceptat recent să crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB până în 2035, secretarul general susține că acest efort este insuficient pentru o Europă care ar dori să acționeze independent de Washington.
Factura
Citește și
Factura de 1.000 de miliarde de dolari: De ce are nevoie Europa de cel puțin un deceniu pentru a-și reconstrui independența militară față de SUAFără umbrela nucleară și sprijinul logistic american, statele europene ar fi obligate să aloce cel puțin 10% din PIB pentru apărare. Costul reconstrucției unei industrii militare capabile să înlocuiască prezența americană este estimat la cel puțin o mie de miliarde de dolari, o sumă care ar trebui investită doar pentru a acoperi golurile lăsate de o eventuală retragere a SUA.
Această dependență nu este doar financiară, ci și structurală. În timp ce țări precum Franța mențin un nivel de importuri din SUA de doar 17%, alte state aliate sunt ancorate adânc în tehnologia americană: România importă 61% din armamentul său din SUA, Germania 70%, iar Olanda și Italia depășesc pragul de 97%.
O rupere bruscă de furnizorul american ar lăsa flotele de avioane stealth și sistemele de comandă europene în incapacitate de operare, transformând echipamentele de miliarde de euro în piese de muzeu din cauza lipsei actualizărilor de software și a pieselor de schimb.
Paradoxul industrial: Mai multe obuze, mai puțină tehnologie
Analiza recentă a Wall Street Journal scoate în evidență un progres industrial remarcabil, dar care subliniază și mai mult limitele Europei. Industria europeană, prin companii precum Rheinmetall, a reușit să depășească Statele Unite la producția de obuze de 155 mm, atingând un volum de 1,5 milioane de unități pe an.
Totuși, acest succes în zona armamentului convențional „greu” este contrabalansat de un deficit tehnologic masiv în sectoarele critice. Europa este încă la cel puțin zece ani distanță de a produce propriul avion invizibil (stealth) sau rachete cu rază lungă de peste 1.500 km și rămâne total dependentă de capacitățile de cloud computing americane care gestionează câmpul de luptă digitalizat.
Mai mult, capacitatea de producție a sistemelor avansate rămâne limitată. Gigantul MBDA produce în prezent doar 40 de rachete antiaeriene pe lună, o cantitate pe care Ucraina o consumă în doar una sau două nopți de bombardament rusesc. Rutte a subliniat că orice tentativă de a impune clauze restrictive de tipul „Buy European” pentru ajutorul destinat Ucrainei ar fi contraproductivă, deoarece industria de pe continent nu poate furniza acum volumele necesare supraviețuirii pe front.
Noua ierarhie de securitate și realitatea flancului estic
Mesajul lui Rutte vine în contextul noii Strategii Naționale de Apărare (NDS) a SUA din 2026, care oficializează o schimbare de priorități ce lasă Europa într-o poziție vulnerabilă. Washingtonul și-a stabilit clar ierarhia: apărarea teritoriului american și descurajarea Chinei sunt prioritățile absolute, în timp ce Europa este considerată un teatru secundar. Rusia este acum văzută ca o problemă pe care europenii trebuie să o gestioneze în mod prioritar prin forțe proprii, SUA trecând de la rolul de lider la cel de facilitator.
În acest context, ideea unei armate europene separate este privită de Rutte ca o duplicare inutilă care ar slăbi unitatea transatlantică. Secretarul general a avertizat că Vladimir Putin „ar adora” o astfel de fragmentare, deoarece ar forța armatele europene să își întindă resursele și așa limitate.
Realitatea anului 2026 indică faptul că, deși Europa a început procesul de reînarmare, aceasta nu poate asigura descurajarea convențională și nucleară fără partenerul american pentru cel puțin încă un deceniu. Suveranitatea strategică rămâne un obiectiv legitim, dar, așa cum a punctat Rutte, încercarea de a o proclama prematur este o invitație la instabilitate.
