„Fiabilitatea SUA este mai redusă ca oricând”: De ce se reînarmează Europa de teama Rusiei, nu la presiunile lui Donald Trump

„Conflictele au devenit acum, în multe cazuri, prima opțiune. Diplomația și dialogul sunt delegitimate”, a declarat Pierre Krähenbühl, directorul general al Comitetului Internațional al Crucii Roșii.

Krähenbühl nu a fost nici pe departe singurul care a făcut această evaluare la Global Security Forum, găzduit de Centrul Soufan și Academia Internațională pentru Studii de Securitate a Qatarului. Oficiali din Europa și Orientul Mijlociu, precum și foști înalți responsabili ai serviciilor de informații din Australia și Marea Britanie, au pus sub semnul întrebării durabilitatea structurii de alianțe create de Statele Unite și aliații lor occidentali după cel de-Al Doilea Război Mondial, a scris publicația Defense One pe 20 octombrie.

„Războiul din Liban de astăzi și războiul purtat împotriva Libanului arată că există țări - Israelul este un exemplu - care nu au nevoie de alianțe, deoarece sunt implicate într-un război ofensiv, iar alianțele din lumea de astăzi sunt în mare măsură defensive”, a declarat vicepremierul Libanului, Tarek Mitri, țară care rămâne parțial ocupată de forțele israeliene.

Dar această destrămare nu se produce de la sine. Sir John Sawers, fost șef al serviciului britanic de informații MI6, a indicat diminuarea angajamentului Statelor Unite față de garanțiile lor tradiționale de securitate, în condițiile în care războiul americano-israelian împotriva Iranului, care durează de opt luni, a expus partenerii americani din Golf unor noi amenințări.

Arabia Saudită, Qatarul și Emiratele Arabe Unite își reevaluează relațiile de securitate cu Washingtonul, a spus Sawers.

„Statele Unite erau garantul securității lor. Iar ceea ce, desigur, au experimentat aceste țări în ultimele șase luni este faptul că atacurile asupra lor au fost provocate de un război de alegere împotriva Iranului, inițiat de SUA.”

Europa se confruntă cu întrebări similare, pe măsură ce campania Rusiei împotriva NATO devine tot mai îndrăzneață și mai sofisticată. Sawers a afirmat că America erodează sistemul internațional pe care ea însăși a contribuit la crearea lui: una dintre provocările la adresa ordinii bazate pe reguli este „pierderea încrederii Statelor Unite în sistemul pe care ele l-au conceput și de pe urma căruia America a beneficiat enorm”.

Sawers a contestat ideea că Europa se reînarmează pur și simplu din cauza presiunilor exercitate de Donald Trump.

„Motivul pentru care acum creștem cheltuielile pentru apărare nu este că președintele Trump ne spune să facem acest lucru. Este pentru că amenințarea din partea Rusiei este mult mai mare decât înainte. Iar fiabilitatea Statelor Unite este mai redusă decât înainte”, a spus el.

Țara gazdă a conferinței, Qatarul, a constatat că eforturile sale de lungă durată de a juca rolul de mediator internațional nu o mai protejează. Capitala țării a fost atacată de Israel în 2025 și, șase luni mai târziu, de Iran.

„A fost o surpriză, pentru că este pentru prima dată când un mediator a fost atacat. Așa ceva nu s-a mai întâmplat”, a declarat șeicul Saoud bin Abdulrahman Al Thani, viceprim-ministru al Qatarului și ministru de stat pentru afacerile apărării.

Al Thani a identificat trei amenințări la adresa Qatarului: atacurile asupra suveranității sale, perturbarea fluxurilor energetice provenite din țările Consiliului de Cooperare al Golfului și extinderea conflictelor regionale dincolo de granițele lor inițiale.

Tom Barrack, trimisul special al SUA pentru Siria și Irak, a declarat că Statele Unite rămân angajate în diplomație și a propus o cale de ieșire din violențele regionale, începând cu o încetare a focului, redeschiderea Strâmtorii Hormuz și reducerea presiunii economice asupra populației iraniene. El a avertizat însă că nu ar trebui să existe așteptarea ca vreun acord să rezolve rapid conflictul de fond.

„Ceea ce știm despre Orientul Mijlociu este că nu există așa ceva precum «un acord» definitiv. Nu există un eveniment unic care să rezolve totul. Acest proces va continua”, a declarat Barrack, un finanțist miliardar care, în timpul campaniei electorale din 2016, a servit drept intermediar între candidatul Trump și prinții din Golf.

Nick Warner, fost director general al Office of National Intelligence din Australia și fost ambasador în Iran, a formulat problema și mai tranșant:

„Iar răspunsul la întrebarea «cum se încheie războiul cu Iranul?» este: nu se încheie.”

Nota autorului: Președintele SUA, Donald Trump, și-a început cel de-al doilea mandat cu o reducere masivă a aparatelor administrative și de informații care asigurau nivelul excepțional de ridicat și unic în lume privind conștientizarea situației globale de securitate și economice.

Departamentul de Stat, serviciile de informații inclusiv cel al Departamentului de Război, precum și USAID au fost afectate de reduceri importante de personal. Șefi de la cele mai înalte nivele și experți de top mondial din domeniul informațiilor au fost concediați. Departamente importante de analiză strategică, inclusiv unele care monitorizau Rusia, au fost desființate, întrerupându-se o activitate de zeci de ani într-unul dintre cele mai sensibile domenii ale securității și ignorându-se, totodată, un principiu fundamental al muncii în informații și anume continuitatea. Vor rămâne puncte oarbe în cunoașterea adversarilor Americii la o scară foarte mare, inacceptabilă în trecut.

La această decimare a capabilităților americane de a conștientiza situația globală, se adaugă scoaterea Departamentului de Stat din schemele de negocieri a celor mai importante probleme de securitate din lume - războiul ruso-ucrainean și războiul SUA și al Israelului cu Iranul.

Locul experților cu zeci de ani de cunoaștere a problematicilor, personalităților din țările cu care se negociază și a tehnicilor specifice de negociere pe probleme de securitate, a fost luat de experți civili, Steve Witkoff și Jared Kushner, care deși sunt bine pregătiți în domeniile lor de competență, nu au cum în doar câțiva ani să atingă nivelul de performanță al celor care fac această meserie de o viață.

Astfel, enorma putere militară americană, care până la aceste reduceri unice ca amploare în istoria SUA, avea la dispoziție cele mai fiabile informații și cele mai acoperite legal intervenții în forță, începe în absența lor, să devină treptat un colos orb care va putea fi mai ușor de manipulat și destabilizat indiferent de cât de mari vor fi cheltuielile destinate exclusiv armelor și celor care le vor întrebuința.

Rezultanta acestui întreg proces al SUA de înlocuire a sofisticatului și performantului său aparat de înțelegere a lumii cu o versiune simplificată și simplistă va consta într-o perioadă cu erori strategice de apreciere a realității care vor permite adversarilor Americii - Rusia și China să se ridice și, cumulat, să o depășească. Deși pare neverosimil, actuala administrație americană se mișcă după un scenariu care nu este scris la Washington.