Viitorul nuclear al Europei. Franța va da tonul cooperării? ”Vor fi schimbări și evoluții destul de semnificative”

Europa traversează un moment de cotitură în materie de securitate, iar Franța pare decisă să își asume un rol mai important în viitoarea postură de descurajare strategică a Bătrânului Continent.

Schimbarea majoră de abordare a fost accelerată de invadarea Ucrainei în 2022 și de retorica nucleară a Moscovei.

În același timp, revenirea lui Trump la Casa Albă, dar mai ales strategia de securitate publicată de SUA la sfârșitul anului trecut, au alimentat temerile că prioritățile Washingtonului sunt acum Asia-Pacific și emisfera Vestică. Astfel că, o Europă care s-a sprijinit decenii la rând pe umbrela nucleară americană trebuie să ia decizii cruciale.

Viitorul nuclear al Europei. E nevoie de consolidarea propriilor capacități?

Franța este singura putere nucleară din UE după ieșirea Marii Britanii, cealaltă putere nucleară europeană. Parisul deține aproximativ 290 de focoase nucleare și ocupă locul patru la nivel mondial, dar mult în urma SUA și Rusiei, care dețin fiecare mii de astfel de focoase.

În acest context, este de așteptat ca președintele Emmanuel Macron să vină cu clarificări/actualizări în ceea ce privește doctrina nucleară a Franței, iar un membru al echipei sale a declarat pentru AFP că se așteaptă la „schimbări și evoluții destul de semnificative”, deși acesta a refuzat să ofere detalii.

Discursul anunțat la baza de la Ile Longue (unde sunt staționate submarinele nucleare cu rachete balistice) va fi probabil un semnal strategic pentru parteneri, dar și pentru potențialii agresori.

Se pare că ideea unei autonomii strategice capătă tot mai multă greutate, iar discursul de luni ar putea veni cu lămuriri privind modul în care Franța vede viitorul nuclear al Europei.

Potrivit comunicatului oficial al Mnisterului francez al apărării, ”În discursul său, Emmanuel Macron ar putea alege să ajusteze anumiți parametri doctrinari pentru a menține o politică de descurajare adaptată contextului strategic,  diferit de cel din 2020 (atunci când a avut loc ultimul discurs privind descurajarea - n.r.)”. Cu alte cuvinte, o recalibrare a doctrinei nucleare franceze, în condițiile în care Europa rămâne singură cu o Rusie tot mai agresivă, iar angajamentul strategic al SUA față de apărarea continentului european se diminuează.

Macron a sugerat deja că doctrina nucleară franceză ar putea fi adaptată pentru a include forme de cooperare mai strânse cu state europene ”cheie”: exerciții comune, coordonare strategică și, posibil, desfășurarea temporară a unor capacități nucleare franceze pe teritoriul altor țări.

Totuși, Parisul pare că rămâne ferm în privința controlului asupra butonului nuclear, care nu va deveni unul colectiv. Ideea unei decizii împărțite între cele 27 de state membre ale UE este considerată nerealistă și ar submina credibilitatea descurajării.

În paralel, discuțiile dintre Franța și Germania privind o eventuală „descurajare nucleară europeană” arată că tema nu mai este una tabu.

De asemenea, Londra, prin premierul Keir Starmer, reafirmă că forța nucleară britanică protejează deja aliații NATO, iar cooperarea cu Parisul este în creștere. 

Cu toate acestea, diferențele de viziune și criticile privind nivelul cheltuielilor pentru apărare complică conturarea unui aranjament clar și funcțional.

Un actor tot mai vocal: Polonia

Varșovia, profund marcată de amenințarea rusă, crede că securitatea regiunii depinde și de descurajarea nucleară, iar președintele Poloniei a cerut o discuție internă pe marginea acestui subiect.

Experții polonezi cred că Polonia are trei variante, în cazul în care vrea să meargă pe drumul înarmării nucleare:

Prima, este aderarea la proiectul Nuclear Sharing al NATO, un program care implică desfășurarea de arme nucleare americane în statele membre ale NATO. Celelalte două scenarii sunt: construirea propriilor arme nucleare ale Poloniei sau o colaborare bi/trilaterală cu puterile nucleare europene - Franța și Marea Britanie. 

În aceste condiții, Franța ar putea încerca să ofere un nucleu în jurul căruia să se coaguleze o descurajare europeană mai robustă. Rămâne însă de văzut dacă viziunea lui Macron va reuși să armonizeze interesele statelor membre, care încearcă să găsească un echilibru între securitatea și suvernanitatea națională.