Turcia a testat avionul de război electronic HAVA SOJ. Ankara vizează capacitate operațională completă până la finalul lui 2026
05 Martie 2026
În fața reducerilor bugetare de după Războiul Rece, Forțele Aeriene ale SUA au continuat să investească în celebrul şi costisitorul avion de luptă F-22 Raptor, în parte din cauza unui motiv poate neașteptat: îngrijorările cu privire la apărarea aeriană siriană. Secretarul Forțelor Aeriene, Frank Kendall, a vorbit recent despre rolul pe care apărarea aeriană siriană la jucat în dezvoltarea proiectului militar care a dat naştere avionului F-22.
Kendall este un veteran al armatei SUA și un oficial american care a deținut diverse funcții în cadrul Departamentului Apărării și al Forțele Aeriene începând cu anii 1980, inclusiv unele în care a fost direct implicat în elaborarea cerințelor pentru ceea ce a devenit F-22.
Forțele Aeriene au ales proiectul YF-22 de la Lockheed drept câștigător al competiției Advanced Tactical Fighter (ATF), învingând compania Northrop şi proiectul acesteia YF-23, în 1991, chiar când Uniunea Sovietică se prăbușea. Cheltuielile militare ale SUA au scăzut considerabil după sfârșitul Războiului Rece, diverse programe militare importante fiind anulate său serios modificate.
Ca urmare a acestor decizii, nu de puţine ori s-au pus întrebări cu privire la soarta F-22, un program militar de zeci de miliar de de dolari.
„Scenariul pe care l-am folosit...pe baza cerințelor pentru a ne convinge, [și] pe secretarul [Apărării Dick] Cheney, că ar trebui să continuăm cu F-22 a fost Siria”, a declarat recent Frank Kendall în timpul unei conferinţe găzduită de Institutul Mitchell pentru Studii Aerospațiale al Asociației Forțelor Aeriene și Spațiale din SUA.
„Imediat după Războiul Rece, ... [sirienii] au avut [una dintre] cele mai moderne ... apărări aeriene integrate la acea vreme”, a susţinut Kendall, potrivit revistei The War Zone.
În timpul anilor 1970 și 1980, armata siriană a fost înzestrată cu o gamă largă de sisteme de rachete sovietice cu rază scurtă, medie și lungă de acţiune. Acestea includeau tipuri de lansatoare fixe, precum SA-2 Guideline și SA-5 Gammon, modele autopropulsate precum SA-6 Gainful și SA-11 Gadfly și mai multe variante ale familiei Strela - sisteme portabile de apărare antiaeriană (MANPADS).
În cele din urmă, programul F-22 a fost în continuare redus în mod semnificativ, aparent din cauza costului său ridicat, iar Forțele Aeriene ale SUA au primit doar 187 de exemplare în cele din urmă, o decizie considerată astăzi ca fiind lipsită de viziune.
Este cu siguranță interesant de luat în considerare faptul că apărarea aeriană siriană a fost odată suficient de robusta pentru a reprezenta o ameninţare pentru Forțele Aeriene ale SUA şi pentru a conduce la dezvoltarea unui avion precum F-22, care rămâne până în acest moment cel mai performant avion de vânătoare din dotarea SUA.
Siria a fost de fapt primul loc unde F-22 Raptor a fost folosit în luptă, acest avion stealth lovind poziţii ale teroriștilor ISIS în 2014. Avioanele F-22 au fost utilizate mai ales datorită capacității lor de a trece neobservate se sistemele de rachete sol-aer siriene. F-22 au continuat să opereze în teatrul de operaţii din Siria timp de mai mulți ani după aceea, pentru a proteja forțele americane și partenerii lor locali de forțele siriene, precum și de aliații lor iranieni și aliații lor iranieni și ruși.
Precizarile facute de Kendall despre scenariul sirian și F-22 au venit ca răspuns la o întrebare despre viitoarele capacități de atac de tip stand-in.
„Depinde împotriva cui le foloseşti ... În mod clar, avem nevoie de această capacitate [împotriva] țintelor critice. Aceasta poate fi realizată în diferite moduri. O puteți face cu arme stand-off, până la un punct, dar există un cost asociat cu aceasta”, a explicat Kendall, după care a povestit despre legătura dintre apărarea aeriană siriană şi programul F-22.
Forțele Aeriene ale SUA se află în prezent în proces de achiziționare a unei noi rachete dedicate Stand-in Attack Weapon (SiAW) pentru a „oferi o capacitate de a lovi ținte care se relochează rapid și care creează o situație de Anti-Acces/Area Denial (A2/AD)”, conform cererii de buget pentru anul fiscal 2025.
Aceste „ținte includ lansatoare de rachete balistice, lansatoare de rachete de croazieră și anti-navă, sisteme antisatelit și sisteme integrate de apărare aeriană”. Northrop Grumman conduce dezvoltarea SiAW, care este un derivat al AGM- 88G Advanced Anti-Radiation Guided Missile-Extended Range (AARGM-ER). AARGM-ER, un program coordonat de Marina SUA, este destinat în primul rând să facă breşe în apărarea aeriană inamică. Avionul F-35A Joint Strike Fighter este așteptat să fie prima platformă înarmată cu SiAW.
Sistemul SiAW (Sensing and Targeting System for Advanced Weapons) de pe F-35A nu este un sistem separat, ci mai degrabă o îmbunătățire a capacităților existente ale aeronavei.
Acesta nu funcționează independent, ci se integrează cu senzorii și sistemele de procesare a datelor deja prezente pe F-35A pentru a optimiza detectarea țintelor și utilizarea armelor ghidate de precizie.
În esență, SiAW permite aeronavei să utilizeze mai eficient datele colectate de senzori (radar, senzori electro-optici etc.) pentru a selecta și ghida arme avansate, îmbunătățind precizia și eficiența atacurilor.
