Ultimatum pentru artileria franceză: A fost selectata alternativa la HIMARS, dar stocul de 300 de rachete condamnă sistemul la irelevanță

 Deși miza suveranității industriale împinge Parisul către o soluție autohtonă, datele tehnice și etapele de achiziție indică un start aproape cu stângul: planul de a achiziționa doar 300 de rachete până în 2030 pentru o flotă de maximum 26 de lansatoare, potrivit Forces Operations Blog.

Franța alege succesorul HIMARS

Competiția se rezumă la două proiecte franceze rezultate din parteneriatele lansate la finalul anului 2024. Consorțiul Thales și ArianeGroup propune sistemul FLP-T 150, în timp ce MBDA și Safran au dezvoltat proiectul Thundart. Testele de tragere sunt în plină desfășurare, Patrick Pailloux, delegatul general pentru armament, confirmând succesul primelor evaluări balistice. Accentul tehnic al ambelor propuneri este pus pe reziliența în medii unde semnalul din satelit este bruiat masiv.

Thales mizează pe receptorul TopStar Smart, capabil să mențină sincronizarea radio timp de 48 de ore după pierderea semnalului GNSS, în timp ce compania Safran utilizează un sistem de ghidaj dual-mod laser-infraroșu derivat din tehnologia bombelor AASM, capabil de o precizie chirurgicală fără asistență GPS.

Problema fundamentală a programului nu rezidă în calitatea tehnologiei, ci în volumul derizoriu al comenzilor planificate deja de Direcția Generală pentru Armament (DGA). Achiziția a doar 300 de vectori pe o perioadă de patru ani este insuficientă nu doar pentru un conflict de mare intensitate, ci chiar și pentru antrenamentele anuale de rutină ale unităților de artilerie.

Comparativ, noua linie de producție pentru rachetele GMLRS din Australia va atinge în 2029 o rată de 4.000 de unități pe an, fără a lua în calcul capacitățile industriale masive ale Statelor Unite. Franța riscă să dețină o tehnologie sofisticată, dar lipsită de masa critică necesară pentru a exercita o putere de foc reală pe câmpul de luptă modern.

Ultimatum pentru artileria franceză

DGA trebuie să aleaga între viteza de livrare și ,,suveranitatea industrială. O soluție de import, precum HIMARS (SUA), K239 Chunmoo (Coreea de Sud) sau EuroPULS (Israel/Germania), ar asigura volume mai mari și termene de livrare reduse, însă ar compromite independența industrială cerută de actualul document de planificare strategică a apărării. 

Patrick Pailloux, reprezentantul guvernului francez pentru industria armamentului, a admis că alegerea va fi între o soluție străină disponibilă rapid, dar care ar putea să nu îndeplinească toate cerințele tehnice specifice, și un sistem francez performant care va fi livrat târziu și în cantități mici din cauza limitărilor bugetare.

Pentru Forțele Terestre franceze, miza este capacitatea de a comanda un corp de armată în cadrul NATO, obiectiv care presupune deținerea unei forțe de atac în adâncime credibile. Un stoc de 300 de rachete pentru 13 sau 26 de lansatoare constituie o vulnerabilitate logistică ce anulează orice avantaj tehnologic legat de rezistența la bruiaj electronic. Decizia finală, așteptată înainte de vara anului 2026, va tranșa dilema privind capacitatea francezilor de a susține financiar scara industrială necesară pentru o apărare reală sau dacă noul sistem MLRS va rămâne o simplă piesă de inventar fără capacitate de foc susținută.

Dincolo de succesul tehnic al testelor FLP-T 150 și Thundart, lipsa unei piețe de export garantate pentru aceste sisteme franceze scumpe complică și mai mult sustenabilitatea proiectului. Majoritatea statelor europene au optat deja pentru platforme americane, israeliene sau sud-coreene, lăsând industria franceză într-o izolare care crește costul de producție per unitate. Franța se află în fața unui paradox acum: dorința de a fi independentă tehnologic se lovește de realitatea unei baze industriale de producție care nu poate livra muniția necesară la scară industrială pentru ca armata franceză să poată susține un război modern.