Rachetă balistică iraniană care zbura spre Turcia a fost doborâtă de un SM-3 american
04 Martie 2026
După ce în 2014 Turcia a împrumutat o unitate de apărare antiaeriană Patriot din Germania pentru a-și proteja granița de sud și după ce în 2017 a cumpărat sistemul rusesc S-400, pe care încă nu l-a operaționalizat, oficialii apărării de la Ankara au decis în august 2024 să construiască un scut de apărare împotriva rachetelor și dronelor bazat pe componente produse la nivel național.
Astfel, Turcia a anunțat pe 11 septembrie că a finalizat planurile cheie pentru sistemul său de apărare antiaeriană Çelik Kubbe (Steel Dome), un proiect conceput pentru a asigura securitatea spațiului aerian al țării cu capacități de apărare avansate, pe mai multe straturi.
Decizia finală a fost luată în timpul celei de-a doua reuniuni a Comitetului Executiv al Industriei de Apărare (SSIK), prezidată de președintele Recep Tayyip Erdoğan luna trecută. Steel Dome își propune să integreze o gamă largă de capabilități de apărare antiaeriană, creând o imagine operațională în timp real și permițând controlul centralizat cu ajutorul inteligenței artificiale.
“Domul de oțel” este o inițiativă națională dezvoltată de Aselsan în colaborare cu Roketsan și institutul de cercetare guvernamental turc Tübi̇tak Sage. Acesta integrează senzori existenți și viitori, rețele de comunicații și instalații de foc într-un singur sistem care permite o protecție completă a spațiului aerian.
Scopul proiectului este de a stabili o rețea de apărare unificată capabilă să apere Turcia împotriva amenințărilor aeriene emergente, cum ar fi dronele și rachetele.
Potrivit lui Sıtkı Egeli, profesor asociat la Universitatea de Economie din İzmir, Domul de oțel nu reprezintă un sistem în întregime nou, ci este mai degrabă un efort de a integra diferite sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă dezvoltate în Turcia în ultimul deceniu.
„Cheia reală pentru apărarea antiaeriană de succes nu este doar deținerea armelor potrivite, ci și integrarea tuturor acestor componente într-un singur sistem de comandă și control”, a spus el.
După cum s-a preconizat, sistemele cu rază scurtă de acțiune precum tunul antiaerian autopropulsat Korkut și rachetele Sungur vor forma stratul inferior al “domului”. Rachetele Hisar A+ și Hisar O cu rază medie de acțiune vor combate amenințările din stratul mijlociu, în timp ce stratul exterior se va baza pe racheta Si̇per cu rază lungă de acțiune, care este de așteptat să depășească o rază de acțiune de 100 de kilometri. Roketsan dezvoltă o versiune avansată a Si̇per, care va avea raza de acțiune extinsă la 150 de kilometri.
În centrul amplului program, Turcia încorporează radare și sisteme de comunicații fabricate de Aselsan, inclusiv sistemul de comandă și control al apărării antiaeriene Heri̇kks și rețeaua radar Radnet. Componentele sunt proiectate pentru a crea în timp real imaginea aeriană unică, element extrem de util factorilor de decizie.
Interceptori non-cinetici, cum ar fi arma laser Gökberk și arma cu energie direcționată Alka, sunt, de asemenea, programați pentru o eventuală încorporare în Domul de oțel, dar aceste tehnologii încă au nevoie de dezvoltare.
Potrivit lui Egeli, Turcia intenționa să folosească arhitectura ACCS (Air Command Control System) - dezvoltată în anii 2000 pentru utilizare în comun de către toți membrii NATO - ca și “creier” al noului program, dar problemele nerezolvate legate de software-ul alianței au determinat Ankara să dezvolte o soluție națională, a precizat acesta.
Egeli a subliniat că sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400, achiziționat de Turcia în 2017, nu va face parte din arhitectura Steel Dome, deoarece S-400 nu se aliniază strategiei de apărare antiaeriană pe termen lung a Turciei.
