Defense România Forțele aeriene Premieră în SUA: „AWACS-ul” fără echipaj. Prima dronă de supraveghere MQ-9B cu senzor LoyalEye a zburat în State

Premieră în SUA: „AWACS-ul” fără echipaj. Prima dronă de supraveghere MQ-9B cu senzor LoyalEye a zburat în State

Drona AWACS: Senzorul radar LoyalEye, dezvoltat de Saab, a zburat pentru prima dată la bordul unei drone MQ-9B. Photo source: SAAB
Timp de peste 70 de ani, avertizarea aeriană timpurie a depins de avioane mari, echipaje expuse și costuri imense.

Pe 19 mai, deasupra deșertului californian, specialiștii de la Saab și General Atomics au demonstrat că nevoia de informații poate fi satisfăcută într-o manieră mult mai economică.

Există câteva clase de avioane militare atât de valoroase și atât de greu de înlocuit, încât nicio armată din lume nu le trimite direct în zone de conflict. Avioanele de avertizare timpurie fac parte din această categorie de elită.

Sunt platformele care văd tot - rachete, avioane inamice, drone - înainte ca oricine altcineva să le detecteze, și care transmit în timp real imaginea câmpului de luptă către cei desemnați să decidă. Problema lor fundamentală este că sunt mari, scumpe, pilotate de oameni și, prin urmare, vulnerabile. 

Pe 19 mai, deasupra bazei Desert Horizon din California, această problemă a primit însă și o altfel de soluție. Compania suedeză Saab și producătorul american General Atomics Aeronautical Systems (GA-ASI) au anunțat astăz, 22 mai,  finalizarea primului zbor din lume al unui sistem de avertizare aeriană timpurie complet nepilotat. 

Ce este avertizarea aeriană timpurie și de ce contează. Pentru prima dată o dronă MQ-9B a sburat cu senzorul radar LoyalEye

MQ-9B, photo source: SAAB

Senzorul radar LoyalEye, dezvoltat de Saab, a zburat pentru prima dată la bordul unei drone MQ-9B (predecesoarea cunoscută sub numele de Reaper) una dintre cele mai testate platforme fără pilot din istoria aviației militare. 

Conceptul de avertizare aeriană timpurie (AEW, în terminologie NATO) datează din cel de-al Doilea Război Mondial și s-a perfecționat în Războiul Rece. Ideea de bază este că un avion echipat cu un radar puternic urcă la altitudine mare și „vede" dincolo de orizontul terestru, detectând amenințări la sute de kilometri distanță. 

Sistemele cunoscute publicului larg (AWACS-ul american sau GlobalEye al suedezilor de la Saab) sunt aeronave mari, cu echipaje de peste zece oameni, care costă sute de milioane de dolari și necesită piste lungi și logistică complexă.

Limitele lor au fost expuse clar în ultimii ani, iar concluzia, formulată succint de planificatorii militari este că, dacă un sistem de supraveghere este prea prețios pentru a fi introdus într-o zonă cu risc, utilitatea sa operațională este fundamental limitată.

Trebuie spus că un senzor nu devine „AWACS” doar pentru că vede departe, ci pentru că poate distribui aceste date prin legături de date tactice avansate (datalinks) pentru a transmite harta aeriană în timp real. Datele colectate de senzor sunt trimise instantaneu către stațiile de comandă de la sol sau către avioanele amice, ghidându-le în luptă.

Ce face LoyalEye diferit

MQ-9B, photo source: General Atomics

LoyalEye rezolvă această ecuație prin eliminarea variabilei umane. Montat pe două punți exterioare sub aripile MQ-9B, senzorul radar cu scanare electronică activă (AESA) este capabil să detecteze și să urmărească simultan ținte multiple (avioane de luptă, rachete de croazieră, rachete balistice, drone) la distanțe lungi, atât în linie directă, cât și prin comunicațiile prin satelit (SATCOM). 

LoyalEye reprezintă, în esență, varianta miniaturizată și optimizată a celebrului radar Erieye ER (utilizat pe sistemul AWACS GlobalEye). 

Sistemul poate opera la nesfârșit, în ture de 24 de ore sau mai mult, fără toate celelalte limitări. Față de un avion AEW convențional, costul de achiziție și operare al unei drone MQ-9B este de câteva ori mai mic. Practic, țări care cu greu și-ar putea permite să achiziționeze și să întrețină un AWACS sau un GlobalEye, precum România, ar putea opera o capacitate echivalentă la o fracțiune din preț.

„Disponibilitatea operațională a unei platforme fără pilot de altitudine medie și anduranță lungă este cea mai ridicată dintre toate aeronavele militare. Și, ca platformă fără pilot, echipajele sale nu sunt puse în pericol", a ținut să precizeze și David R. Alexander, Președinte GA-ASI

Un prim pas, nu un produs finit, dar semnalul e clar

Zborul din 19 mai a fost un zbor de validare, nu o demonstrație completă de capabilitate. Urmează o fază de testare și evaluare de câteva luni, care se va finaliza cu o demonstrație completă de capabilitate spre finalul lui 2026. 

Există deja interes concret din partea unor clienți, precum Ministerul Apărării al Marii Britanii, care a menționat în mai 2025 că MQ-9B este luat în considerare pentru cerința Marinei Regale privind avertizarea aeriană timpurie pentru grupurile de portavioane.

Contextul geopolitic accelerează interesul. Războiul din Ucraina a demonstrat că dronele pot fi doborâte sistematic, dar că supraviețuiesc mai bine decât avioanele pilotate în medii cu apărare aeriană densă. De asemenea, războiul din Golf a arătat că supravegherea aeriană/electronică continuă este principalul multiplicatorul de forță. Acum, LoyalEye pe MQ-9B pare să fie răspunsul la ambele lecții simultan.

Ofițer de radiolocație cu peste 30 de ani de activitate în cadrul M.Ap.N., trecut în rezervă în anul 2018. Este licențiat în electronică, cu specializări în război electronic și informații pentru combaterea terorismului efectuate în cadrul colaborărilor internaționale și în centre de pregătire din SUA. În 2018 a înființat platforma de analiză militară BSMAP – Black Sea Military Activities Picture, care a funcționat până în 2020. În prezent desfășoară activități pentru dezvoltarea culturii de securitate în rândul populației - în special al tinerilor - din România.
Alte știri de interes