Defense România › Industrie de apărare › Polonia a reușit și asta: Rachetele PAC-3 Patriot ale aliaților, printre cele mai performante interceptoare, vor fi reparate și întreținute în Polonia

Polonia a reușit și asta: Rachetele PAC-3 Patriot ale aliaților, printre cele mai performante interceptoare, vor fi reparate și întreținute în Polonia

Lansatorul M903A2 pe șasiul mașinii poloneze Jelcz din componența primei baterii a sistemului american de rachete antiaeriene Patriot PAC-3+ primit de Polonia. Torun, 14.10.2022. Sursa Foto: Ministerul polonez al Apărării Naționale.
Patriot PAC-3 intră într-o nouă etapă în Europa, după ce SUA au ales Polonia pentru primul centru european de mentenanță.

Statele Unite au decis să amplaseze în Polonia un centru european pentru mentenanța rachetelor interceptoare Patriot PAC-3, într-o decizie care pare să țină mai mult decât doar de problema logistică a reparării unor rachete.

Washingtonul începe, practic, să mute în Europa o parte din infrastructura industrială necesară susținerii unuia dintre cele mai importante sisteme de apărare antiaeriană ale NATO.

Decizia a fost anunțată în cadrul reuniunii Conferinței NATO a directorilor naționali pentru armamente și a fost luată în coordonare cu producătorul american Lockheed Martin și cu aliații europeni. Polonia a fost aleasă în competiție cu Germania, care își dorea la rândul său să găzduiască noua facilitate.

Centrul va avea responsabilități de mentenanță, reparații, suport pe durata ciclului de viață și recertificare a interceptoarelor PAC-3. În prezent, pentru lucrările de acest tip, rachetele trebuie trimise în Statele Unite. Mutarea unei asemenea capacități în Europa va reduce semnificativ timpul de indisponibilitate și va permite refacerea mai rapidă a stocurilor în cazul unei crize.

Adevărata miză ar putea fi mai mare

Rachetă PAC-3

Oficiali polonezi consideră că noul centru poate reprezenta prima etapă către producția de rachete Patriot în Polonia, deoarece facilitatea va reproduce unele dintre etapele unei linii de producție. Odată construită infrastructura, extinderea către fabricarea propriu-zisă a unor componente sau, ulterior, a rachetelor devine mult mai ușoară.

Este o perspectivă importantă într-un moment în care războiul din Ucraina a demonstrat cât de repede pot fi consumate stocurile de interceptoare și cât de dificil este să le înlocuiești într-un conflict de mare intensitate.

PAC-3 MSE este versiunea avansată a interceptorului Patriot și unul dintre cele mai performante mijloace occidentale de apărare împotriva rachetelor balistice. Ucraina utilizează astfel de interceptoare pentru protejarea unor obiective de importanță strategică, iar experiența războiului a transformat apărarea antirachetă într-o resursă critică pentru statele NATO.

Polonia devine un nod industrial al apărării antiaeriene NATO

Centrul american nu va funcționa izolat. Potrivit Departamentului american al Apărării, proiectul presupune o cooperare industrială transatlantică amplă, cu Germania, Țările de Jos și Suedia implicate în integrarea lanțurilor de aprovizionare.

Prin urmare, Polonia va găzdui infrastructura fizică, dar proiectul va avea o dimensiune europeană mult mai largă.

Lockheed Martin afirmă că facilitatea va permite accelerarea reparațiilor și testării integrate, reducerea timpilor de readucere în serviciu a rachetelor și creșterea rezilienței lanțurilor de aprovizionare americano-europene. Centrul va fi integrat în industria poloneză de apărare și este de așteptat să genereze locuri de muncă înalt calificate și să atragă furnizori locali.

Este exact tipul de infrastructură pe care NATO are nevoie să o dezvolte dacă dorește să treacă de la modelul „SUA produc, Europa cumpără” la un model în care SUA și Europa produc și susțin împreună capacitățile de apărare.

Decizia este cu atât mai relevantă cu cât Statele Unite au acordat în acest an companiei Lockheed Martin un contract de 58,62 miliarde de dolari pentru accelerarea producției de PAC-3 MSE.

De la cumpărarea armamentului la construirea „ecosistemului”

În Europa se vorbește tot mai mult despre creșterea cheltuielilor militare și despre cumpărarea de arme. Dar războiul din Ucraina a arătat că puterea militară nu înseamnă doar platforme și sisteme, ci și fabrici, piese de schimb, rachete, mentenanță, testare și capacitatea de a reface rapid pierderile.

Centrul Patriot din Polonia este un pas în această direcție. El nu înseamnă încă producția europeană a PAC-3. Dar poate crea infrastructura, competența tehnică și lanțurile de furnizori necesare pentru ca acest lucru să devină posibil în viitor.

În același timp, putem vedea în spatele deciziei și mesajul  strategic că, într-o Europă în care Rusia își intensifică presiunea militară asupra flancului estic, infrastructura industrială de apărare se deplasează tot mai aproape de zona în care ar putea fi nevoie de ea. Pentru NATO, aceasta înseamnă mai mult decât logistică. Înseamnă descurajare.

Pentru România, lecția este la fel de clară. Într-un posibil conflict, nu va fi suficient să avem Patriot. Va conta decisiv și unde se află fabricile care produc rachetele, unde sunt reparate, cât de repede pot fi înlocuite și cât de integrată este România în acest lanț industrial european.

Admirăm eforturile și reușitele Poloniei, dar tragem și concluziile necesare din modul cum decurg lucrurile. Pentru a atrage asemenea capabilități, România trebuie să fie mai determinată și să vină la rândul ei către partenerii americani și europeni cu proiecte precise precum astfel de centre de mentenanță și reparații pentru echipamente deja operate de Armata Română, capacități de testare și recertificare, depozitare și logistică pentru muniții, precum și componente ale lanțurilor de aprovizionare ale marilor producători occidentali. 

Ca și Polonia, țara noastră are deja un argument important, fiind unul dintre principalii utilizatori ai sistemelor occidentale de armament care se află pe axa strategică a flancului estic. Dar acest avantaj trebuie transformat în infrastructură și competențe industriale. Nu este realist să pornim direct de la ideea producerii în România a unor sisteme complete. Mult mai plauzibil este să intrăm treptat în lanțurile occidentale de mentenanță, integrare, testare și producție de componente. O astfel de capacitate ar avea valoare militară directă și, în același timp, ar face România mai greu de înlocuit în arhitectura de securitate a NATO.

Ofițer de radiolocație cu peste 30 de ani de activitate în cadrul M.Ap.N., trecut în rezervă în anul 2018. Este licențiat în electronică, cu specializări în război electronic și informații pentru combaterea terorismului efectuate în cadrul colaborărilor internaționale și în centre de pregătire din SUA. În 2018 a înființat platforma de analiză militară BSMAP – Black Sea Military Activities Picture, care a funcționat până în 2020. În prezent desfășoară activități pentru dezvoltarea culturii de securitate în rândul populației - în special al tinerilor - din România.
Alte știri de interes