Rachetă balistică iraniană care zbura spre Turcia a fost doborâtă de un SM-3 american
04 Martie 2026
Ucraina se confruntă cu o dilemă strategică, un echilibru delicat între necesitatea de a se apăra și imperativul de a supraviețui militar și financiar. În timp ce președintele Volodimir Zelenski anunță negocieri pentru achiziții masive de armament american, în valoare de zeci de miliarde de dolari, el dezvăluie, în același timp, o mișcare ce pare contraintuitivă: planul de a exporta arme și sisteme fără pilot (drone) fabricate în Ucraina.
Această decizie nu este un semn de prosperitate, ci o expresie a realității economice brutale a unui stat aflat în război. Exportul controlat de echipament militar devine un motor esențial pentru generarea de valută, absolut necesară pentru a finanța efortul de război și chiar pentru a menține economia funcțională.
Miza financiară vs. miza militară
Discursul președintelui Zelenski de la Kiev, din 27 septembrie, a pus în lumină o strategie cu două tăișuri. Pe de o parte, o delegație ucraineană urma să finalizeze acorduri pentru cumpărarea de arme americane, inclusiv un potențial „mega acord” de aproximativ 90 de miliarde de dolari, pe care și l-ar dori cu rachete cu rază lungă de acțiune, ideal cu Tomahawk. Pe de altă parte, scopul era încheierea unui „Acord privind dronele”, pentru a vinde sisteme ucrainene fără pilot către SUA.
Această strategie binară – a cumpăra scump și a vinde controlat – deși pare un cerc vicios este necesară. Zelenski a subliniat că sistemul de export este conceput pentru a satisface nevoile militare ale Ucrainei, chiar dacă pare un act de a vinde din propriile resurse în timp ce lupți pentru supraviețuire.
Ucraina intenționează să exporte echipamente militare pe care le deține în surplus și să cheltuiască profiturile pe arme de care are nevoie urgentă, cum ar fi dronele interceptoare.
Fiecare dolar obținut din export devine, astfel, o investiție directă în apărare, transformând echipamentul vechi sau excedentar în tehnologie critică de ultimă generație.
Tensiuni între producători și armată
Chiar dacă decizia este prezentată ca o necesitate strategică, ea nu este lipsită de tensiuni interne. Industria de apărare ucraineană, care a cunoscut o expansiune explozivă de la începutul invaziei la scară largă din 2022, în special în sectorul dronelor (peste 200 de companii noi), a depășit adesea capacitatea de finanțare a statului.
Producătorii de armament au cerut, în mod repetat, relaxarea restricțiilor la export pentru a-și susține operațiunile. În luna mai, aceștia au trimis o scrisoare publică către Zelenski, îndemnându-l să ridice restricțiile la exportul de echipamente, în special la drone.
Președintele a recunoscut că decizia sa ar putea dezamăgi unele companii: „Nu sunt sigur că toate afacerile (companiile, n.t.) noastre sunt mulțumite - vor să vândă totul peste tot deodată - dar, desigur, prioritatea noastră este reaprovizionarea armatei ucrainene”, a declarat el.
Această afirmație este esențială, deoarece stabilește clar ierarhia priorităților. Restricțiile de export nu sunt menite să saboteze industria, ci să o disciplineze în slujba efortului național. Zelenski a lăsat clar de înțeles că exporturile vor fi un instrument controlat și temporar: „Și aceasta va fi prioritatea noastră până la sfârșitul războiului în orice caz, prin urmare, exporturile vor fi controlate până la sfârșitul războiului.”
Cazul dronelor este cel mai ilustrativ pentru această strategie. Producția internă a creat sisteme ieftine și adaptabile care au remodelat războiul modern, dar capacitatea de producție a Ucrainei a depășit, pur și simplu, finanțarea sa. Prin exportul de drone navale și alte sisteme către parteneri precum SUA, Europa, Orientul Mijlociu și Africa, Ucraina transformă costurile de producție (care altfel ar fi rămas blocate) în lichidități.
Vânzarea către aliați și parteneri, cum ar fi în cazul „Acordului privind dronele” cu SUA, nu este doar o tranzacție comercială, ci o formă de cooperare militară care aduce beneficii de imagine și interoperabilitate, finanțând în același timp cercetarea și dezvoltarea viitoare.
Prin urmare, decizia Ucrainei de a exporta armament, deși are doza ei de risc, demonstrează o maturitate economică și o recunoaștere a faptului că, într-un război de uzură, capacitatea de a genera venituri este la fel de importantă ca și cea de a respinge inamicul.
Soarta acestei strategii va depinde de capacitatea Kievului de a menține un control strict asupra surplusurilor, asigurându-se că nicio armă esențială nu părăsește țara, în timp ce fiecare dolar obținut ajunge, cu prioritate, în mâinile armatei ucrainene.
