Belarusul a fost absorbit de mașinăria de război rusă, defenind avanpost nuclear rusesc: De ce nu își pot lua Statele Unite ochii de pe flancul estic al NATO
31 Ianuarie 2026
Constatarea recentă conform căreia China a direcționat peste 10,3 miliarde de dolari în mașini-unelte, microelectronică și componente de înaltă precizie către industria rusă de apărare nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Ceea ce o investigație a ziarului The Telegraph a scos la lumină nu este un incident izolat, ci o strategie de supraviețuire industrială prin care Beijingul menține în viață complexul militar-industrial al Rusiei pentru a produce racheta Oreshnik. Da, ați citit bine! China pompează zeci de miliarde de dolari pentru a susține capacitatea de producție a Moscovei. Aceasta este explicația pentru cei care se mai întreabă cum de Rusia încă dispune de resurse pentru fabricarea armamentului cu care atacă Ucraina.
Mai mult decât un simplu comerț, acest flux masiv de capital tehnologic a devenit coloana vertebrală a producției pentru noua rachetă balistică Oreshnik, arma cu care Vladimir Putin încearcă să rescrie regulile de descurajare la granițele NATO în acest început de an 2026.
Arhitectura unei dependențe vitale: Racheta Oreshnik și amprenta chineză
Potrivit The Telegraph, centrul vital al acestei colaborări este uzina de construcții de mașini din Votkinsk, o facilitate aflată sub sancțiuni internaționale stricte, unde se asamblează rachetele Oreshnik, alături de sistemele Iskander-M și Topol-M. Investigația a identificat prezența unor strunguri CNC specifice, de fabricație chineză, utilizate pentru tăierea metalelor cu o precizie microscopică, esențială pentru fuzelajele rachetelor balistice. Fără aceste mașini-unelte de înaltă tehnologie, evaluate la peste 3,1 miliarde de dolari, ritmul de producție al Moscovei ar fi rămas blocat în tehnologiile epocii sovietice, incapabil să susțină cadența necesară pentru a amenința orașe precum Dnipro sau Lviv.
Dincolo de utilajele masive, Beijingul a furnizat microcipuri și plăci de memorie în valoare de 4,9 miliarde de dolari, componente care reprezintă „creierul” sistemelor de ghidare ale rachetei Oreshnik. Această rachetă cu rază medie de acțiune, capabilă să atingă viteze de Mach 10 și Mach 11 (aproximativ 13.000 km/h), depinde în totalitate de senzori și unități de procesare pe care Rusia nu le poate produce intern la volumele cerute de războiul de uzură.
Prin livrarea acestor „bunuri cu dublă utilizare”, China reușește să evite pragul intervenției militare directe, oferind în schimb ingredientele fundamentale pentru o armă care poate lovi orice capitală europeană în mai puțin de 20 de minute.
Sfidarea sancțiunilor economice, cu precizie industrială
Eficiența acestui parteneriat rezidă în modul chirurgical în care importurile chineze acoperă categoriile unde capacitatea de producție a Rusiei este insuficientă. Lista echipamentelor este lungă și diversificată, incluzând rulmenți cu bile în valoare de 130 de milioane de dolari, cristale piezoelectrice pentru radare și echipamente de război electronic, dar și instrumente de testare esențiale precum osciloscoapele și multimetrele.
Acestea din urmă sunt utilizate pentru verificarea acceptanței microelectronicii în dronele și rachetele asamblate în zone economice speciale precum Alabuga, asigurând o fiabilitate pe care complexul militar rus nu ar fi putut-o garanta sub regimul sancțiunilor occidentale.Logica Beijingului nu este pur comercială, ci reprezintă un calcul strategic rece.
O înfrângere decisivă a Rusiei ar lăsa China fără un partener care absoarbe în prezent atenția și resursele Occidentului. Menținerea viabilității industriale a Moscovei este, prin urmare, preferabilă unui deznodământ care ar lăsa Kremlinul diminuat strategic. Această simbioză permite Rusiei să reducă impactul sancțiunilor și să extindă tempoul de fabricație, în timp ce China își limitează expunerea prin mascarea tranzacțiilor prin companii paravan și rute de export prin țări terțe, făcând depistarea completă a fluxurilor financiare aproape imposibilă.
Oreshnik ca instrument de proiectare a puterii
Utilizarea rachetei Oreshnik în combat, mai întâi în noiembrie 2024 asupra zonei Dnipro și recent, în ianuarie 2026, lângă Lviv, la doar 60 de kilometri de granița cu Polonia, confirmă rolul său de instrument de presiune politică. Având o masă de lansare între 40 și 45 de tone și capacitatea de a transporta o încărcătură convențională sau nucleară distribuită în șase grupuri de submuniții, Oreshnik este dovada tangibilă a succesului lanțului de aprovizionare chinezesc.
Deși analizele fragmentelor recuperate după atacuri sugerează că sistemele de ghidare ar putea opera într-o configurație parțial „orbă” în faza terminală, simpla existență și operabilitate a sistemului demonstrează eșecul izolării tehnologice a Rusiei.
În prezent, o întreagă brigadă echipată cu sisteme Oreshnik a intrat în serviciu de luptă, inclusiv pe teritoriul Belarusului, marcând o escaladare a prezenței rusești în imediata apropiere a flancului estic al NATO. Această desfășurare nu ar fi fost posibilă fără infrastructura logistică și tehnologică furnizată de Beijing pe parcursul ultimilor patru ani. Astfel, în timp ce oficialii chinezi resping acuzațiile de sprijin militar, realitatea de pe teren arată o industrie rusă de apărare care nu doar că supraviețuiește, dar reușește să inoveze sub umbrela industrială a gigantului asiatic.
