Fundamentalism ereditar în Iran: Mojtaba Khamenei, fiul ayatollahului eliminat, e oficial noul lider suprem
08 Martie 2026
Acțiunile lui Donad Trump din Venezuela sau Iran sunt și un joc de șah pentru controlul resurselor și contracararea ascensiunii Chinei, iar acest lucru nu e un secret pentru nimeni.
Doi experți americani care au anticipat că SUA vor acționa în Venezuela și Iran, pariază că următoarea mutare a administrației Trump va fi îndreptată spre China pentru contracararea acesteia. Și aici e interesant de urmărit câteva direcții ale analizei.
E vorba de o analiză în care e explicată strategia SUA de către dr. Robert Burrell, fost pușcaș marin cu experiență de luptă, și fost analist al doctrinei de război a Comandamentului de Operațiuni Speciale al SUA (USSOCOM), și dr. Arman Mahmoudian, specialist în politica Rusiei și a Orientului Mijlociu, cu studii juridice în Iran și expert în relații internaționale.
Autorii subliniază în analiza lor din revista americană National Interest că evenimentele dramatice de la începutul anului 2026 nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-o strategie articulată.
Marco Rubio, omul cheie din strategia lui Trump
Marco Rubio, secretarul de Stat american și președintele Donald Trump. Foto: Agerpres
Potrivit acestora, strategia e pusă la punct încă din 2024 sub îndrumarea lui Marco Rubio. Ei observă cu o precizie chirurgicală că odată „cu lansarea Operațiunii Absolute Resolve împotriva Venezuelei pe 3 ianuarie și a Operațiunii Epic Fury împotriva Iranului pe 28 februarie, cel puțin două dintre predicțiile noastre s-au adeverit.”
„În noiembrie 2024, am discutat implicațiile nominalizării lui Marco Rubio de către președintele Donald Trump pentru funcția de Secretar de Stat și ce însemna aceasta pentru strategiile de securitate națională ale SUA în Venezuela, Iran și, în cele din urmă, China. Am susținut atunci că administrația Trump se va concentra inițial pe Venezuela, utilizând atât operațiuni „clandestine, cât și deschise” pentru a submina regimul și a promova restaurarea democrației”, arată analiza.
„Rubio a fost mereu, timp de decenii, un susținător puternic al rezistenței interne iraniene împotriva regimului Republicii Islamice. În timpul primului mandat al președintelui Barack Obama, Rubio l-a criticat pe acesta pentru eșecul de a interveni în ajutorul protestatarilor iranieni în timpul așa-zisei Revoluții Verzi din 2009, prima dintre marile demonstrații împotriva dominației clericale autocratice. Din 2015, Rubio a promovat activ acte legislative pentru a contracara Iranul, inclusiv contracararea eludării de către China a sancțiunilor legate de Iran în 2023”, mai precizează aceștia.
Următoarea „oprire”: China?
Președintele american Donald Trump, și în spate, Marco Rubio, secretarul de Stat american. Foto: Agerpres
Deși căderea lui Maduro era previzibilă și au anticipat-o, autorii admit că au fost surprinși de „nivelul forței militare deschise” utilizat de administrația Trump. Această operațiune a servit drept model pentru Iran, demonstrând o capacitate americană de a interveni decisiv pentru „restaurarea democrației” atunci când presiunea diplomatică eșuează.
În Iran, intervenția a fost declanșată de eșecul regimului de a citi corect intențiile SUA, culminând cu masacrarea a peste 30.000 de protestatari. Analiza scoate în evidență miza economică uriașă pentru controlul resurselor și un ascendent major împotriva Chinei:
„Exporturile iraniene sunt mult mai importante decât cele venezuelene, reprezentând aproximativ 14% din necesarul total al Chinei.”
China e, de fapt, cel mai mare importator de petrol din lume.
Prin controlul acestor fluxuri de petrol, SUA nu doar că elimină un adversar regional, dar obțin un „pârghie imensă” asupra Chinei.
Concluzia autorilor este că Venezuela și Iranul au fost „curățate” pentru a elibera resursele americane de „mlaștinile regionale” și a le concentra pe marele rival chinez.
SUA vor folosi pârghia energetică nou dobândită pentru a forța Partidul Comunist Chinez să dea înapoi în privința Taiwanului și a abuzurilor interne (Tibet, Xinjiang, Hong Kong). Fără însă să forțeze o confruntare militară, China fiind infinit mai capabilă militar decât Venezuela sau Iranul.
„Dacă acest pariu pe Iran dă roade, ne menținem predicția că următorul focus al SUA se va muta spre abordarea abuzurilor drepturilor omului de către Partidul Comunist Chinez, SUA fiind înarmate cu un control mai mare asupra comerțului cu petrol.”
