Potrivit companiei, decizia Pentagonului de a o menține în etapa următoare de dezvoltare confirmă încrederea în experiența sa în apărare antiaeriană și antirachetă integrată (IAMD), precum și în capacitatea de a asigura o apărare stratificată.
Lockheed Martin va continua dezvoltarea și va începe testele în 2027, pentru a pregăti o desfășurare rapidă până în 2031. Elementul central al noului interceptor este un senzor de ghidare (seeker) construit la Strigo Product Center, descris drept cea mai avansată tehnologie de apărare disponibilă.
Racheta primește și un motor cu combustibil solid și impulsuri multiple, conceput de Northrop Grumman, care furnizează o tracțiune precisă pe toată durata zborului, fiind anunțate și îmbunătățiri ale sistemului de control, care ar crește performanța la distanță și la altitudine.
Motorul multi-impuls cu combustibil solid transformă interceptorul dintr-un simplu proiectil rapid la decolare într-un vehicul inteligent care își dozează combustibilul astfel încât să poată efectua corecția finală de traiectorie pentru a distruge o armă hipersonică, faza considerată cea mai dificilă în tot procesul de lovire a unei ținte de foarte mare viteză.
Principiul este utilizat și la PAC-3 MSE, dar în cazul noii versiuni acesta este mai rafinat, permițând ajustări mai fine ale traiectoriei.
Tim Cahill, președintele diviziei Missiles and Fire Control, a afirmat că PAC-3 Edge oferă manevrabilitate, putere și viteză superioare față de PAC-3 MSE, pentru ca arhitectura stratificată a armatei americane să rămână cea mai avansată din lume.
Comunicatul nu precizează raza, viteza, altitudinea maximă sau costul, iar afirmațiile despre performanță aparțin producătorului și nu au putut fi verificate de pe alte surse. Acestea ar trebui să depășească rază de interceptare de aproximativ 70-120 km (în funcție de țintă, balistică sau de croazieră), altitudinea de 36.000 de metri și viteza de 5 Mach (aproximativ 6.170 km/h) specifice PAC-3 MSE.
În ceea ce privește prețul, un PAC-3 MSE are un cost estimat de producție de aproximativ 4 – 5 milioane de dolari per unitate. Varianta Edge aduce, potrivit Reuters, capabilități anti-hipersonice importante la un preț similar, iar acest lucru se datorează noii fabrici complet automatizate a companiei, care folosește robotică și inteligență artificială pentru a eficientiza o producție de masă care se dorește să ajungă la 2.000 de unități pe an.
În ceea ce privește Competiția Future Interceptor, aceasta nu este încheiată, deci simpla avansare în următoarea etapă nu echivalează cu o selecție finală a PAC-3 Edge. Însă la acest moment nu se întrevede un competitor cu performanțe apropiate.
Pentru România, care operează sisteme Patriot, evoluția liniei PAC-3 contează pe termen mediu, dar numai dacă noul interceptor ajunge în producție și este oferit și clienților externi, aspect care nu este menționat în informațiile disponibile.