Erevanul, capitala unei rupturi geopolitice. Europa vine în curtea Rusiei să pledeze pentru Armenia

Macron, față în față cu realitatea soldaților ruși

Emmanuel Macron a sosit la Erevan în vizită de stat oficială și a dat tonul cu o declarație tranșantă menționând prezența a 4.000 de soldați ruși și peste 1.000 de grăniceri pe teritoriul armean (fără a specifica dacă sunt cifre cumulate sau separate) iar Europa trebuie să se angajeze să ajute această țară să-și apere frontierele în mod independent.

Prezența militară rusă în Armenia nu este nouă. Baza militară 102 din Gyumri funcționează din 1995, iar acordul, inițial încheiat pentru 25 de ani, a fost extins până în 2044. Grănicerii ruși ai FSB păzesc frontierele cu Turcia și Iran încă din 1992. Armenia a reușit să retragă personalul rus de la aeroportul Zvartnots din Erevan și de la câteva puncte de frontieră. Sunt pași mici, dar simbolic semnificativi.

„Armenia a ales cu adevărat calea spre Europa", a declarat Macron, subliniind că țara s-a eliberat treptat dintr-o constrângere istorică și s-a întors spre Occident. Președintele francez a adăugat că, acum opt ani, nimeni nu ar fi venit la Erevan, iar multe țări percepeau Armenia exclusiv ca pe un satelit al Rusiei. Numărul mare de vizite la nivel înalt de astăzi este, în opinia sa, un semn bun.

Un summit istoric, nu doar în vorbe

Evenimentul de la Erevan nu a fost unul ceremonial. Pe 21 aprilie 2026, Consiliul UE a aprobat crearea unei misiuni civile europene de parteneriat în Armenia - EUPM Armenia - cu un mandat inițial de doi ani, menită să consolideze reziliența armenească în fața amenințărilor hibride: manipulare informațională, atacuri cibernetice și fluxuri financiare ilicite. Aceasta este a doua misiune CSDP a UE în Armenia, după misiunea EUMA înființată în 2023.

Summitul a fost co-prezidat de António Costa, Președintele Consiliului European, și de Nikol Pașinian, Primul Ministru al Armeniei, care a subliniat că diplomația, multilateralismul și respectul față de dreptul internațional sunt cele care produc rezultate concrete. 

Comisia Europeană a subliniat că alegerea Erevanului ca gazdă nu a fost întâmplătoare. Armenia ocupă o poziție centrală pe Coridorul de Mijloc, ruta comercială care leagă Asia de Europa prin Caucaz, ocolind atât Rusia la nord, cât și Orientul Mijlociu la sud. Cu alte cuvinte, apropierea de Armenia nu este doar un gest de solidaritate politică, este și o decizie strategică de diversificare a lanțurilor de aprovizionare europene.

Marea Britanie și Canada, la masa europeană

Un element inedit al summitului a fost prezența Canadei ca invitat special, prima țară non-europeană admisă vreodată la o reuniune a Comunității Politice Europene. António Costa a explicat că, în contextul geopolitic actual, este necesară o abordare de securitate „la 360 de grade" și dezvoltarea unor parteneriate multipolare, iar Canada este un aliat apropiat care dorește să construiască împreună o ordine internațională bazată pe principii. 

Pe marginea summitului, premierul britanic Keir Starmer și premierul armean Nikol Pașinian au semnat o declarație de parteneriat strategic, un alt semnal că Armenia devine un nod de interes pentru cercuri diplomatice tot mai largi. 

Dilema armeană - între Moscova și Bruxelles

Situația Armeniei rămâne una de o complexitate reală. Putin însuși avertizase că Armenia nu poate aparține simultan Uniunii Economice Eurasiatice și Uniunii Europene, subliniind că Erevanul primește gaz rusesc la prețuri mult sub cele ale pieței europene; amintind în acest fel de situația Ucrainei dinainte de ocuparea Crimeei. Pașinian a recunoscut incompatibilitatea, dar a declarat că Armenia poate, deocamdată, combina apartenența la UEE cu aprofundarea cooperării cu UE. 

Richard Giragosian, directorul Centrului de Studii Regionale din Erevan, a descris summitul ca pe „o focalizare pe aprofundarea relației preexistente" mai degrabă decât un pas spre candidatura la UE. „Semnificația simbolică este mult mai mare ca mesaj către Rusia", a spus el.

Într-un astfel de context alegerile parlamentare din Armenia sunt programate pe 7 iunie, iar temerile privind interferența rusă sunt luate în serios la Bruxelles. Nimeni nu se așteaptă la minuni. Ceea ce contează cu adevărat este că, pentru prima oară în trei decenii, Europa vine la Erevan nu ca observator, ci ca partener cu angajamente concrete și cu intenția clară de a rămâne.