Defense România Strategica Cursă contra cronometru pentru regimul de la Teheran: Imaginile din spațiu care arată cum Iranu; își „sigilează” programul nuclear înainte de un posibil atac al SUA

Cursă contra cronometru pentru regimul de la Teheran: Imaginile din spațiu care arată cum Iranu; își „sigilează” programul nuclear înainte de un posibil atac al SUA

Acoperișuri noi apar pe clădirile din complexul Natanz din Iran, ianuarie 2026. Sursa foto: SCREENSHOT/X/Jpost Inc.
Cele mai recente imagini surprinse de sateliții comerciali la începutul lunii februarie 2026 dezvăluie o cursă contra cronometru desfășurată la sol în Iran, într-un moment de maximă tensiune geopolitică. În timp ce președintele american Donald Trump analizează oportunitatea unui atac masiv asupra Republicii Islamice, Teheranul a început instalarea unor acoperișuri noi și a unor bariere fizice deasupra facilităților nucleare critice din Natanz, Isfahan și Parchin.

Aceste eforturi de ecranare sugerează o încercare deliberată de a ascunde stadiul actual al programului nuclear, într-un context în care transparența internațională a fost complet suspendată, iar monitorizarea de la sol a devenit imposibilă.

Analiza imaginilor furnizate de Planet Labs PBC indică faptul că, începând cu decembrie 2025, Iranul a finalizat instalarea unor structuri de acoperire deasupra clădirilor grav avariate în timpul atacului din iunie anul trecut. La Natanz, principalul site de îmbogățire a uraniului, Uzina Pilot a fost acoperită integral, blocând orice tentativă de monitorizare aeriană a activităților interne.

Ce ascunde Teheranul de ochii sateliților?

Experții sugerează că aceste acoperișuri îndeplinesc un dublu scop strategic, servind atât la mascarea operațiunilor de extragere a resurselor nucleare neafectate de explozii, cât și la pregătirea pentru noi atacuri. La Isfahan, gurile tunelurilor săpate în munte au fost blocate cu pământ și fortificate cu ziduri noi, o măsură tactică defensivă similară celei observate înaintea atacurilor israeliene de anul trecut.

Situația este alarmantă nu doar din cauza acestui camuflaj industrial, ci și a inventarului nuclear acumulat. Iranul deține în prezent aproximativ 400 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, o cantitate care ar putea fi transformată rapid în combustibil pentru focoase nucleare dacă este procesată de o flotă de centrifuge moderne, chiar și una de dimensiuni reduse.

David Albright, președintele Institute for Science and International Security, avertizează că această construcție masivă de acoperișuri indică faptul că Teheranul consideră structurile încă valoroase sau că încearcă să recupereze echipamente vitale fără a fi observat de serviciile de informații occidentale.

Directorul AIEA, Rafael Grossi, a punctat faptul că primăvara anului 2026 reprezintă un moment de impas dincolo de care Iranul va fi declarat oficial în afara normelor internaționale. Dacă Teheranul nu va raporta locația exactă a stocurilor sale de uraniu îmbogățit, agenția va fi forțată să declare oficial țara ca fiind non-conformă cu Tratatul de Neproliferare.

Mobilizarea navală a SUA

Concomitent, retorica politică de la Washington a căpătat o duritate fără precedent, Statele Unite consolidându-și prezența în regiune cu o flotă masivă condusă de portavionul USS Abraham Lincoln. Mesajul Casei Albe este unul de forță maximă, condiționând evitarea unui atac de acceptarea unor termeni drastici, printre care încetarea totală a îmbogățirii și limitarea programului de rachete balistice.

Drept reacție la mobilizarea navală de amploare a Statelor Unite, Iranul a adoptat o postură din ce în ce mai belicoasă, anunțând desfășurarea unor exerciții navale cu muniție de luptă în Strâmtoarea Hormuz. Această manevră vizează direct stabilitatea energetică globală, Teheranul semnalând că poate îndeplini amenințarea sa de lungă durată de a sigila strâmtoarea prin care trece 20% din petrolul mondial. Deși capacitatea sa de a susține o blocadă totală este dezbătută, chiar și simpla amenințare a trimis unde de șoc pe piețele internaționale, transformând Golful Persic într-o scenă de afișare a puterii asimetrice iraniene în fața superiorității tehnologice americane.

În timp ce eforturile de mediere ale statelor arabe par să stagneze, imaginile din satelit rămân singura fereastră prin care comunitatea internațională mai poate observa mișcările regimului de la Teheran. Întrebarea care domină acum cancelariile occidentale este dacă aceste noi acoperișuri reprezintă o încercare disperată de a salva resturile unui program devastat sau dacă, la adăpostul lor, se configurează deja arhitectura primei arme nucleare funcționale a Iranului.

Cristian Soare este jurnalist și analist în cadrul platformei DefenseRomania, specializat în monitorizarea conflictelor armate și a tehnologiilor de apărare. Cu o experiență de peste 6 ani în cercetare strategică și politici publice, activitatea sa se concentrează pe analiza evoluțiilor din teren în contextul războiului din Ucraina și pe impactul noilor echipamente militare asupra strategiilor de securitate. În calitate de expert colaborator al Digital Forensic Team (DFT), contribuie la activitatea acestei platforme internaționale prin analiza fenomenelor de dezinformare, a influenței maligne și a propagandei. Analizele sale integrează cercetarea geopolitică cu instrumente moderne de investigație, precum OSINT (Open Source Intelligence). Pregătirea sa profesională include o componentă tehnică solidă în securitate cibernetică și managementul riscului informațional, deținând certificări CompTIA Security+, CISCO (CyberOps) și în managementul riscului de securitate. Totodată, este atestat în Business Intelligence, oferind consultanță în analiza strategică a datelor.
Alte știri de interes