Bugetul militar al Chinei, în creştere cu 7% pentru 2026
05 Martie 2026
Boris Elțîn e un personaj istoric mult mai complex decât ni-l imaginăm și nu trebuie subestimat, consideră analistul Ștefan Popescu. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999. El fusese reales în iulie 1996. În 1999 i-a predat puterea pe atunci tânărului Vladimir Putin, o decizie care azi ne arată că Elțîn nu a avut mână bună.
În ciuda situației economice cumplite după prăbușirea URSS, Boris Elțîn a fost reales președinte în 1996. Slăbit de relația cu oligarhii, problemele majore cu alcoolul, dar și de problemele cardiace de care suferea, Elțîn a făcut un pas în spate în 1999 când i-a predat puterea pe atunci premierului său Vladimir Putin.
Elțîn îi asigura pe americani că Putin este un democrat și are viziuni occidentale. Istoria însă a arătat cât de mult s-a înșelat.
Bill Clinton își arăta convingerea într-o conversație din 1999 cu Boris Elțîn, publicată în 2018 de biblioteca prezidențială a lui Bill Clinton, că istoricii îl vor consemna pe fostul președinte rus ca „părintele democrației rusești”.
Foștii președinți Boris Elțîn și Bill Clinton
Ștefan Popescu explică rolul pe care l-a jucat Boris Elțîn și cum și-a câștigat popularitatea Putin, a cărui alegere a fost de fapt revanșa serviciilor ruse
Rolul jucat de Elțîn în scurta perioadă de palidă democrație rusă a fost punct în cadrul ultimei ediții a podcastului Obiectiv EuroAtlantic difuzat de DefenseRomania și de analistul Ștefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale și fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe al României.
Acesta e de părere că Occidentul a pierdut o șansă mare cu Boris Elțîn iar preluarea puterii de către Putin a fost un proces mult mai complex decât îl vedem azi. Pe lângă alegerea decisivă a unui Elțîn slăbit și erodat, ascensiunea lui Putin a fost un proces în spatele căruia s-au aflat serviciile ruse. Putin a reprezentat revanșa serviciilor după prăbușirea URSS.
„Eu cred că Occidentul a pierdut o mare șansă cu Boris Elțîn. El a fost un om care nu trebuie subestimat, în ciuda problemelor sale, un om uzat, apropiat de oligarhi. Dar Boris Elțîn e un personaj istoric. El a dislocat în realitatea Uniunea Sovietică. Dacă nu devenea președinte al Federației Ruse și îl disloca pe Gorbaciov nu s-ar fi schimbat nimic. A fost singurul moment scurt de democrație reală a Rusiei.
Nu a avut mână bună. Probabil a fost și pe fondul uzurii. Dar nu cred că ascensiunea lui Vladimir Putin a fost întâmplătoare. Faptul că a ajuns la Kremlin a fost o revanșă a serviciilor pe fondul prăbușirii Rusiei. Dacă va exista un moment Nikita Hrușciov cred că va veni tot un om de forță din acei siloviki (n.r. - cerc de oligarhi apropiați lui Putin) din jurul puterii”, a punctat Ștefan Popescu.
Boris Elțîn în 1999, pe atunci președinte al Rusiei și Vladimir Putin, la vremea respectivă premier. Sursă foto: Kremlin
Acesta a explicat și faptul că Putin încă livrează modelul social de tip sovietic, fapt pentru care are în continuare susținere. Acest model social pe care l-a impus într-o perioadă de criză economică majoră a stat la baza popularității sale.
„Azi, pozițiile ambigue ale unor state precum India, China sau Turcia, precum relația cu alianța OPEC +, a țărilor producătoare de petrol, au făcut ca statul rus să aibă suficiente încasări cât să continue războiul chiar dacă s-a erodat. Rusia păstrează astfel acest model social de tip sovietic. Marea popularitate a lui Vladimir Putin tocmai asta a adus nou după catastrofa economică care a coincis cu perioada de deschidere a lui Boris Elțîn”, a mai explicat Ștefan Popescu.
Podcastul integral Obiectiv EuroAtlantic unde Ștefan Popescu analizează simulacrul de scrutin electoral din Rusia, „Putin, 87%: Undă verde pentru războiul Rusiei. Europa care nu are voie să repete greșelile din anii 1930”
Cine a fost Boris Elțîn, omul care i-a predat puterea lui Vladimir Putin
Borin Elțîn, sursă foto: Kremlin
Boris Nikolaevici Elțin a fost primul președinte al Federației Ruse. S-a născut la 1 februarie 1931 în Butka, regiunea Sverdlovsk, Rusia.
El a urmat Liceul Pușkin din Berezniki, regiunea Perm, și apoi Institutul Politehnic al Uralilor din Sverdlovsk, specializându-se în construcții, potrivit unui material documentar al agenției naționale Agerpres. Elțîn devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1961.
Cariera sa politică a avansat rapid, fiind numit secretar al comitetului regional responsabil cu dezvoltarea industrială în 1975 și prim-secretar al Comitetului Orășenesc Moscova al PCUS în 1986. A fost demis din această funcție în 1987, după criticile aduse lui Mihail Gorbaciov pentru ritmul lent al reformelor.
În martie 1989, a fost ales în Congresul Deputaților Poporului și a obținut un loc în Sovietul Suprem. Ulterior, în 1990, a fost numit președinte al Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR). A pledat pentru autonomia crescută a republicilor sovietice, economia de piață și pluripartidism.
În iunie 1990, RSFSR și-a proclamat independența, iar Boris Elțin a părăsit PCUS în iulie 1990. A fost ales președinte al Rusiei în alegerile democratice din iunie 1991, cu 57% din voturile populare, și a fost învestit în funcție în iulie 1991.
În august 1991, a avut loc o tentativă de lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov și a lui Elțin, însă aceasta a eșuat în urma rezistenței populare și a intervenției lui Elțin. A condus Rusia într-o perioadă tumultuoasă de tranziție de la comunism la o formă de guvernare mai democratică.
Sub președinția sa, Rusia a câștigat independența de Uniunea Sovietică, iar Elțin a fost reales în 1996. A fost președinte până în 1999, când a demisionat și l-a numit pe premierul Vladimir Putin președinte interimar. A încetat din viață la 23 aprilie 2007, din cauza unei crize cardiace.
