1.000 km și o tonă de explozibil: Cum plănuiește Ucraina să paralizeze logistica navală rusească cu noua dronă Marichka

Trecerea acestui sistem autonom de la faza de prototip la cea de disponibilitate operațională pune presiune directă asupra planificatorilor militari de la Moscova, care se confruntă acum cu o amenințare capabilă să lovească infrastructura critică și flota de suprafață aflate în zone anterior considerate sigure.

Pentru Rusia, necesitatea de a securiza porturile și rutele de aprovizionare în fața unui inamic fără o flotă convențională a devenit o sarcină grea din punct de vedere tehnic și financiar.

Specificații și avantaje tactice 

Specificațiile tehnice ale dronei Marichka indică un design optimizat pentru misiuni la mare distanță, care presupun efectuarea unor atacuri de mare intensitate. Cu o lungime de aproximativ șase metri și o rază de acțiune confirmată de 1.000 de kilometri, drona poate transporta o sarcină utilă de o tonă de explozibil – caracteristici ce o plasează în categoria armelor strategice de mare putere.

Deși viteza maximă de deplasare este limitată la aproximativ 10 kilometri pe oră, această caracteristică este utilizată tactic pentru a minimiza amprenta acustică. Motoarele electrice silențioase și materialele compozite ale carcasei sunt proiectate special pentru a îngreuna detectarea prin intermediul sistemelor de sonar pasiv și activ, oferind dronei posibilitatea de a se apropia de țintele fixate fără a declanșa alertele timpurii de apărare.

Imunitatea la războiul electronic

Un element important care alimentează cu siguranță îngrijorarea în rândul experților militari ruși este sistemul de navigație inerțială integrat pe drona Marichka. Spre deosebire de dronele de suprafață utilizate anterior de Ucraina, acest sistem subacvatic nu depinde de semnalele satelitare GPS, ceea ce îl face imun la măsurile de război electronic (EW) și bruiaj pe care forțele ruse le-au desfășurat masiv în Crimeea și în porturile de pe coasta de est a Mării Negre.

Mai mult, capacitatea dronei de a rămâne în așteptare la coordonate precise, pe fundul mării, pentru o perioadă de până la șapte zile, transformă orice incursiune navală rusă într-o operațiune de risc maxim. Marichka poate fi programată să se activeze și să atace doar în momentul în care o țintă cu valoare ridicată, precum o navă de desant sau un alt obiectiv militar, intră în raza sa de acțiune.

Impactul asupra strategiei defensive a Rusiei

Impactul asupra planificării defensive a Rusiei este deja vizibil prin creșterea frecvenței patrulelor antisubmarin și prin încercările de instalare a unor bariere fizice subacvatice suplimentare în punctele de acces către Sevastopol și Novorossiysk.

Totuși, natura modulară a dronei Marichka permite și utilizarea sa pentru misiuni de recunoaștere sau transport de marfă în condiții de clandestinitate, ceea ce complică și mai mult eforturile de monitorizare ale Moscovei.

Strategia asimetrică a Ucrainei forțează forțele ruse să aloce resurse disproporționate pentru protecția porturilor, resurse care altfel ar fi fost utilizate în operațiuni ofensive. În acest context, „marile emoții” resimțite de planificatorii de la Moscova sunt generate de realizarea faptului că o putere navală tradițională poate fi neutralizată sistematic prin utilizarea unor sisteme autonome subacvatice care costă doar o fracțiune din valoarea navelor pe care le pot distruge.

Concluzii

Pregătirea dronei Marichka pentru misiuni de luptă reprezintă finalizarea unei tranziții strategice: Ucraina nu mai caută doar să hărțuiască flota rusă, ci să îi interzică complet accesul în zonele vitale ale Mării Negre.

Capacitatea de a lovi cu o precizie ridicată și cu o forță de distrugere masivă, combinată cu invizibilitatea oferită de mediul subacvatic, transformă acest sistem într-un factor de incertitudine constantă pentru orice navă rusă care părăsește portul. Succesul acestor sisteme autonome va redefini probabil standardele internaționale privind apărarea costieră și securitatea maritimă în zonele de conflict.