„Votul murdar” care legitimează războiul: Adevărul din spatele rezultatului istoric obținut de partidul lui Putin în noua Dumă

Este primul scrutin parlamentar de la invazia la scară largă din februarie 2022, iar ultima zi de vot a coincis cu un atac masiv al dronelor ucrainene asupra Moscovei și a regiunii înconjurătoare. Cu toate acestea, considerăm că scrutinul nu a fost un referendum asupra războiului, ci o operațiune prin care puterea și-a asigurat un instrument legislativ calibrat pentru o perioadă lungă de conflict.

Rusia Unită câștigă mai mult tocmai când sprijinul real scădea

Paradoxul apare chiar din informațiile publicate de Meduza, publicație independentă rusă care lucrează din exil, pe baza unor surse apropiate Administrației Prezidențiale. Ratingul partidului scăzuse în ultimele luni din cauza întreruperilor de internet, a scumpirilor și a crizei de combustibil. După ce Putin s-a implicat personal în campanie, blocul politic al Administrației a ridicat din nou ținta de performanță a partidului și le-a cerut regiunilor peste 50% din voturi. 

Rezultatul final a depășit cu mult această țintă, iar câștigul față de 2021 este de aproape nouă puncte procentuale, în plin val de nemulțumire economică. 

Institutul finlandez FIIA notează, la rândul lui, că atât scorul, cât și prezența oficială par nerealist de mari în raport cu sondajele independente dinainte de vot. Există și un indiciu din interiorul sistemului: sondajele la ieșirea de la urne ale centrului de stat VCIOM și ale INSOMAR au plasat partidul la 49,4%, respectiv 52,8%, sub rezultatul numărat. Diferența nu dovedește singură nimic, de vreme ce 3,3 milioane de persoane au votat electronic, dar merită reținută.

Cum se produce o asemenea cifră? Meduza descrie o „mobilizare corporativă" în instituțiile de stat și în companiile loiale, unde șefi de nivel mediu au fost desemnați să urmărească prezența la vot a unor grupuri mici de subordonați, iar în unele cazuri listele celor care nu votaseră au circulat în grupurile de mesagerie ale colectivelor. 

La Iakuțk, profesorii ar fi fost obligați să raporteze din două în două ore care dintre părinții elevilor au votat. Filiala din Altai a Partidului Comunist a denunțat presiuni sub amenințarea concedierii. Aceste relatări vin din surse independente și din opoziție și nu pot fi verificate integral din exterior, dar conturează un tipar coerent. 

Un analist citat de Meduza a declarat că recordul de prezență a fost obținut „prin mijloace foarte murdare" și că un scor mai modest ar fi fost mai credibil. Observația spune aproape tot. Kremlinul nu avea nevoie de 59%, dar șeful blocului politic, Serghei Kirienko, avea nevoie de o cifră pe care să o poată depune pe biroul președintelui. În 19 regiuni, potrivit calculelor politologului Aleksandr Kînev, prezența ar fi depășit 70%, inclusiv în Crimeea ocupată și în regiunile ucrainene Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson, unde votul s-a desfășurat pe teritorii pe care Ucraina și majoritatea statelor nu le recunosc drept rusești.

 
Opoziția din sistem nu se opune, doar se abține
 

Structura noii Dume arată cât de îngust a devenit spațiul politic rus. Partidul Comunist a rămas pe locul al doilea, dar a scăzut la aproximativ 14% și 37 de mandate, de la 57 în 2021. LDPR a obținut 23 de mandate, Oamenii Noi 19, iar Rusia Justă 17. 

Potrivit Meduza, Kremlinul a presat Partidul Comunist să renunțe la candidații populari care câștigaseră circumscripții în 2021, iar Rusia Justă a trecut pragul de 5% abia în ultimul moment, după un „semnal" al lui Putin, care decide personal ce fracțiuni intră în parlament. Yabloko, singura forță liberală, a fost scoasă din cursa federală, iar niciun candidat antirăzboi susținut prin strategia „Votul Inteligent" nu a obținut un mandat.

Cine mai votează, atunci, împotriva războiului în Duma? Răspunsul este oferit de bugetul pe 2026-2028, adoptat cu 349 de voturi pentru, 56 de abțineri, în majoritate ale comuniștilor, și un singur vot împotrivă, atribuit unei erori tehnice. Duma păstrează, așadar  forma unui parlament, cu alegeri, comisii și o opoziție de decor, dar a pierdut funcția care definește o legislatură: aceea de a putea spune nu. Nu putem să nu observăm asemănarea cu perioada în care fondatorul Imperiului roman, Augustus, a păstrat Senatul, magistraturile și ritualurile Republicii, golindu-le însă de puterea reală.

Veteranii din Duma sunt un simbol controlat, nu o preluare a puterii 

Rusia Unită a anunțat că 86 de veterani ai „operațieii militare speciale" au câștigat mandate. Cifra trebuie citită cu prudență: potrivit investigației publicate de Meduza în iunie, cel puțin 21 dintre ei sunt legați de elita actuală, în principal deputați, funcționari și parlamentari regionali, deci „veterani" cu cariere politice deja formate. 

Russian Election Monitor a arătat, la rândul său, că Kremlinul renunțase la ambiția de a aduce peste 100 de foști combatanți în Duma, preferând controlul facil în locul biografiei eroice, iar în interiorul partidului ei sunt priviți drept deputați de unică folosință. Putin îi numise încă din februarie 2024 „adevărata elită a Rusiei", iar Duma este vitrina acestui narativ. 

Miza nu este militarizarea parlamentului în sens pretorian, ci construcția unei noi legitimității, a războiul care produce o elită, iar această elită este încorporată în sistem, nu lăsată în afara lui.

În paralel, potrivit unei analize a think-tank-ului Free Russia, demontarea treptată a rețelei politice a lui Serghei Șoigu a continuat, iar Andrei Kartapolov, președintele comisiei de apărare a Dumei, nu a mai candidat.

Majoritatea constituțională este o armă, nu o statistică

Pragul pentru legile constituționale este de aproximativ 300 de mandate, iar Rusia Unită îl depășește singură, fără să depindă de niciun aliat. Partidul a câștigat cel puțin 208 din cele 225 de circumscripții uninominale, potrivit numărătorii preliminare, iar Kremlinul rezervase alte 16 pentru opoziția sistemică. În aceleași zile, toți candidații partidului la funcția de guvernator au câștigat, iar partidul a luat toate alegerile legislative regionale. Cu alte cuvinte, întregul lanț instituțional prin care ar putea trece o schimbare a legilor fundamentale se află sub aceeași administrare.

Contează pentru că războiul schimbă statele nu doar prin bugete, ci prin arhitectură juridică precum regimuri de excepție, reguli de mobilizare, restricții asupra discursului, proprietății și mișcării. Nu susținem că astfel de schimbări au fost deja anunțate. Spunem doar că nu mai există niciun cost politic intern previzibil pentru a le adopta. .

 
Ce trebuie urmărit de la noua Duma
 

În primul rând, bugetul pe 2027-2029. Cel pe 2026-2028 a alocat apărării și securității naționale aproximativ 38% din cheltuieli, ușor sub nivelul ultimilor doi ani, dar mult peste cel de dinainte de război, și a fost însoțit de un pachet de majorări de taxe.

Întrebarea este dacă noua Duma va finanța efortul de război prin mai multe taxe, mai multă datorie sau reduceri în alte capitole. În al doilea rând, legislația privind recrutarea, rezerva și mobilizarea, unde flexibilitatea juridică devine esențială pe măsură ce conflictul se prelungește. În al treilea rând, spațiul informațional. Întreruperile de internet au costat partidul la rating, iar tensiunea dintre control și popularitate va cere decizii legislative.

Există și un scenariu invers, pe care optimismul si onestitatea analitică ne obligă să-l menționăm. Aceeași majoritate ar ratifica fără fricțiuni și un armistițiu sau o pace, dacă Putin ar decide acest lucru. Duma nu decide războiul, îl execută, iar noua ei alcătuire garantează că execuția nu va întâmpina rezistență.

 
Ce înseamnă asta pentru Europa
 

Mandatul Dumei curge până în 2031. Pentru planificatorii Alianței, concluzia este că instituțiile rusești nu vor genera în următorii cinci ani frâne interne față de continuarea confruntării cu Occidentul, indiferent de starea frontului din Ucraina. 

Presiunea hibridă asupra Europei, dronele din Marea Neagră și economia de război rămân, în această logică, variabile de lungă durată, nu de conjunctură. Cine mai spera ca schimbarea la Moscova să vină din interiorul sistemului trebuie să se întrebe unde mai poate acum fi spus „nu".

Formula leninistă a „curelei de transmisie" descrie mai bine decât orice analiză faptul că parlamentul Rusiei s-a transformat dintr-un centru de putere într-un mecanism prin care voința unui nucleu restrâns de persoane se transformă în lege, buget și mobilizare. Dacă acest mecanism a fost reglat pentru cinci ani, atunci și noi trebuie să ne setăm așteptările pe aceeași durată.