Sistemul, prezentat detaliat pe 24 iunie 2026 la reuniunea Grupului Consultativ Industrial al NATO (NIAG) din Portsmouth, oferă un răspuns strict tehnic și economic la dezechilibrul financiar al războiului actual, caracterizat prin atacuri masive cu drone ieftine.
DragonFire este o armă laser din categoria de 50 de kilowați, dezvoltată de un consorțiu britanic format din companiile MBDA, Leonardo UK, QinetiQ și Laboratorul de Știință și Tehnologie a Apărării. Tehnologia de bază utilizează combinarea mai multor fascicole laser.
Acest procedeu tehnic presupune alinierea și îmbinarea precisă a mai multor surse laser într-un singur fascicul de mare putere. Rezultatul este un laser care își menține focalizarea pe distanțe lungi, fără să piardă din intensitate prin dispersie. Precizia sistemului permite lovirea unei ținte de dimensiunea unei monede de la o distanță de un kilometru.
![]()
Modulul de direcționare, construit de Leonardo, este integrat într-o turelă, dotată cu senzori electro-optici și un laser secundar de urmărire. Acest ansamblu menține fasciculul fixat pe o secțiune de 50 de milimetri a unei ținte care zboară cu 650 km/h, compensând simultan ruliul navei și condițiile meteo-maritime dificile. Sistemul distruge ținta prin arderea concentrată a unei suprafețe specifice, depășind limitările armelor laser anterioare care reușeau doar încălzirea superficială a învelișului.
Avantajul tactic major adus de sistemul DragonFire este de natură economică și logistică. În prezent, distrugătoarele britanice din clasa Daring utilizează rachete interceptoare din sistemul Sea Viper pentru a neutraliza drone din Clasele 1 și 2. Costul unei rachete atinge ordinul milioanelor, generând un deficit financiar inacceptabil pe termen lung atunci când este folosită împotriva unor sisteme aeriene fără pilot de serie. DragonFire anulează această asimetrie printr-un cost operațional estimat la doar 13 dolari pentru fiecare intercepție.
![]()
Sistemul laser nu necesită muniție fizică, fiind alimentat direct de la rețeaua electrică a navei. Integrarea acestui sistem nu înlocuiește rachetele Sea Viper, ci creează un nivel defensiv complementar la joasă altitudine și pe distanțe scurte. Sistemul DragonFire contracarează amenințările aflate în proximitate și atacurile multiple, permițând navei să își conserve rachetele scumpe pentru ținte strategice complexe, precum rachetele balistice sau aeronavele de vânătoare.
Proiectul britanic a avansat rapid, termenul inițial de implementare stabilit pentru jumătatea deceniului următor fiind devansat cu cinci ani. Baza acestui progres este un contract de producție în valoare de 417 milioane de dolari, atribuit companiei MBDA în noiembrie 2025 pentru livrarea primelor două unități.
În prezent, companiile QinetiQ și Leonardo derulează o etapă tehnică de miniaturizare a sistemului de direcționare a fasciculului și de protejare a componentelor împotriva mediului salin coroziv. Dacă evaluările operaționale de anul viitor vor confirma specificațiile, Ministerul britanic al Apărării intenționează să doteze până la patru distrugătoare Type 45 cu această tehnologie, integrând definitiv armamentul cu energie dirijată în tacticile navale standard.