Dacă nu a primit Taurus cu rază de 500 de km, Ucraina se reorientează și va testa RUTA Block 3, racheta care lovește la 2.000 km
18 Mai 2026
Armata SUA și NATO testează un scut anti-drone în cadrul exercițiului Flytrap 5.0, pentru a face față amenințărilor reprezentate de atacurile de tip roi de drone. Proiectul Flytrap 5.0 îndrumă Armata SUA și NATO către o rețea de luptă împotriva dronelor complet integrată, concepută pentru a contracara atacurile în masă ale sistemelor aeriene ieftine, o amenințare care a devenit din ce în ce mai gravă pe flancul estic al Europei.
Desfășurat în perioada 30 aprilie - 19 mai, în cadrul exercițiului Saber Strike 26, acest eveniment a reunit Escadronul 2 al Regimentului 2 Cavalerie al Armatei SUA alături de forțele americane și britanice într-un exerciţiu operațional, care a presupus utilizarea a peste 50 de tehnologii de combatere a sistemelor aeriene fără pilot (UAS) în condiții cât mai reale de luptă.
Proiectul Flytrap 5.0
Operațiunile desfășurate în poligonul Pabrade din Lituania au demonstrat capacitatea de a interconecta senzori stratificați, sisteme de război electronic și interceptoare cinetice într-o arhitectură de luptă unică. Obiectivul tactic este protejarea unităților de manevră, a bateriilor de artilerie, a punctelor de comandă și a nodurilor logistice împotriva atacurilor coordonate ale inamicului.
Această abordare operațională reflectă decizia NATO de a implementa sisteme de apărare antiaeriană de ultima generaţie, capabile să neutralizeze sistemele aeriene ieftine -de tip FPV - utilizate pe scară largă în conflictele actuale.
Spre deosebire de exercițiile clasice de apărare antiaeriană, care presupuneau utilizarea unor aeronave sau rachete de croazieră scumpe, Flytrap 5.0 se concentrează strict pe provocarea tactică generată de quadcoptere comerciale, drone de atac de tip FPV (first-person-view), muniții de tip loitering și sisteme de recunoaștere.
Aceste platforme au modificat substanțial dinamica tactică în teatrele de operații din Ucraina și Orientul Mijlociu, permițând distrugerea vehiculelor blindate, monitorizarea mișcărilor de trupe și dirijarea focului de artilerie la costuri minime, reușind totodată să satureze sistemele clasice de apărare antiaeriană. În consecință, Armata SUA integrează capabilitățile anti-dronă ca o necesitate distribuită la nivelul tuturor unităților de luptă, eliminând limitarea acestora la structurile specializate de apărare antiaeriană.
Sub coordonarea Corpului V al Armatei SUA și cu participarea Brigăzii 52 Artilerie Antiaeriană, alături de Regimentul 3 Parașutiști din Marea Britanie, ediția 5.0 marchează prima etapă în care operațiunile anti-dronă sunt extinse de la nivel de subunitate (pluton) la nivel de escadron. Sistemele testate au fost integrate printr-o arhitectură comună de date tactice SUA-Marea Britanie, permițând partajarea rapidă a informațiilor de urmărire a țintelor.
Cum funcționează arhitectura militară integrată pentru interceptarea dronelor ostile
Planificatorii militari vizează crearea unor lanțuri de angajare (kill chains) eficiente din punct de vedere al costurilor, capabile să respingă atacuri masive fără a recurge la stocurile de rachete interceptoare scumpe, destinate amenințărilor aeriene superioare.
Echilibrarea raportului de cost între dronele de atac ieftine și interceptoarele defensive reprezintă o prioritate operațională majoră. Pentru a anula acest dezavantaj economic, Flytrap a evaluat sisteme de anihilare prin radiofrecvență, interceptoare autonome, efectori cinetici cu cost redus și vehicule terestre fără pilot destinate angajării țintelor aeriene multiple.
Integrarea inteligenței artificiale și a procesării automatizate a datelor este centrală în acest concept. Scopul este dezvoltarea unei rețele capabile să identifice rapid dronele ostile, să prioritizeze țintele și să aloce automat cea mai eficientă contramăsură din punct de vedere al costurilor, depășind viteza de reacție a operatorilor umani. Participarea a peste 50 de sisteme furnizate de companiile din industria de apărare a permis evaluarea soluțiilor tehnologice direct în teren.
Prin expunerea echipamentelor la condiții de vreme nefavorabilă și utilizare prelungită, unitățile militare scurtează ciclurile de achiziție, integrând capabilitățile viabile mult mai rapid decât permit procedurile standard. Personalul militar participant a raportat necesitatea adaptării la un mediu în care detectarea acustică a dronelor ostile, aflate la altitudini superioare celor de recunoaștere, devine la fel de importantă precum scanarea vizuală a perimetrului terestru.
Corpul V al Armatei SUA pregătește deja următoarea fază a inițiativei, Flytrap 6.0, care va extinde testarea la nivel de brigadă. Această viitoare iterație are scopul de a valida viabilitatea arhitecturii operaționale în condiții de război de manevră la scară largă, unde formațiunile mecanizate trebuie să susțină ritmul ofensiv în timp ce detectează, clasifică și distrug amenințări aeriene dense.
Până la implementarea acestei faze, poligonul de la Pabradė funcționează că laboratorul principal în care doctrina occidentală a războiului terestru se adaptează cerințelor de supraviețuire într-un spațiu aerian dominat de sisteme autonome de cost redus.
