Testul de foc din 2027: De ce forțele terestre britanice au trecut deja la „urgența timpului de război” sub comanda generalului Walker
21 Ianuarie 2026
Într-o atmosferă care a oscilat între uluire și panică diplomatică, Donald Trump a urcat pe scena Forumului Economic Mondial pentru a prezenta ceea ce el consideră „cea mai mică cerință” din istoria geopoliticii: achiziționarea Groenlandei în schimbul protecției americane.
Pentru liderii europeni adunați în Alpii elvețieni, discursul de miercuri nu a fost doar o pledoarie pentru resurse arctice, ci certificatul de deces al vechii ordini mondiale bazate pe reguli. Mesajul lui Trump a fost un amestec de revizionism istoric și șantaj strategic: „Spuneți da și vom fi recunoscători. Spuneți nu și vom ține aminte”.
Esența argumentului lui Trump, livrat cu stilul său caracteristic de negociator imobiliar, este că SUA au deja un drept moral asupra insulei. Invocând efortul militar din Al Doilea Război Mondial, când Danemarca a căzut în fața Germaniei „în doar șase ore”, Trump a catalogat drept „prostie” decizia Washingtonului de a returna controlul teritoriului către Copenhaga după 1945.
În viziunea sa, Groenlanda nu este un teritoriu suveran, ci o componentă naturală a „frontierelor nordice ale emisferei vestice”, esențială pentru noul sistem de apărare antirachetă „Golden Dome” pe care plănuiește să îl construiască pentru a proteja America de Nord.
Avertismentul dur al lui Donald Trump pentru liderii europeni care se opun anexării Groenlandei
Pentru aliații NATO, partea cea mai alarmantă a discursului a fost legarea directă a Articolului 5 de tranzacția arctică. Trump a descris Groenlanda ca fiind doar „o bucată de gheață, rece și prost amplasată”, sugerând că transferul acesteia este un preț infim pentru faptul că SUA finanțează „100% din NATO”.
Amenințarea a fost voalată, dar clară pentru toată lumea: SUA vor fi acolo pentru aliați „100%”, dar președintele s-a declarat nesigur dacă partenerii europeni vor „întoarce favoarea” dacă nu acceptă negocierile imediate. Este o redefinire a securității colective ca un contract de tip ,,quid pro quo, unde loialitatea se cumpără cu teritorii.
Deși a încercat o formă de detensionare, afirmând că nu intenționează să folosească „forța excesivă” pentru că SUA ar fi oricum „de neoprit”, Trump a lăsat ușa deschisă pentru coerciție economică.
El a ridiculizat criticile premierului canadian Mark Carney și ale președintelui francez Emmanuel Macron, avertizând că Europa „nu merge în direcția bună” și că instabilitatea sa este condusă de migrația în masă și politici energetice „verzi” falimentare. Pentru Trump, suveranitatea daneză este un detaliu minor în fața nevoii unei „mari puteri” de a-și asigura dominația în Arctica.
Ruptura mediului internaţional de securitate descrisă ieri de Mark Carney pare acum completă: lumea nu mai asistă la o negociere diplomatică, ci la o ciocnire între multilateralismul european și „imperialismul tranzacțional” al Casei Albe. Dacă Trump va obține „bucata sa de gheață” sau dacă NATO se va fisura sub presiunea acestei cereri, rămâne miza centrală a anului 2026.
Fereastra strategică a anului 2026: De ce este acesta momentul perfect pentru ca Europa să iasă de sub tutela imprevizibilă a SUA
