Cu siguranță, generalul a primit cea mai înaltă aprobare pentru a dezvălui detalii care ar fi putut rămâne secrete pentru cel puțin următorii 50 de ani dacă nu pentru totdeauna.
Într-un interviu acordat ”Ukrainska Pravda” (publicat pe 18 septembrie), generalul Sokolov explică cum a fost organizată apărarea, de ce nu a putut rezista asaltului rușilor, dacă putea fi refăcută și dacă a fost deminat ceva chiar de ucraineni la granița cu Crimeea ocupată.
Înainte de a prezenta principalele aspecte din interviu, menționăm că nu trebuie confundat Grupul ucrainean ”Sud”de forțe întrunite cu Comandamentul Operațional Sud al Forțelor Terestre ucrainene. Primul era comandat din octombrie 2021 de generalul Sokolov, care deținea și funcția de locțiitor al Comandamentului Operațional Sud. Grupul ucrainean ”Sud” era direct implicat în misiuni de luptă, fiind subordonat, pe linie operațională, nemijlocit generalului Serghei Naev.
Generalul Naev era, atunci, comandantul tuturor forțelor ucrainene întrunite care se aflau la contact cu adversarul în Donbass și peninsula Crimeea. Comandamentul Operațional Sud al Forțelor Terestre asigura doar sprijinul pe linia sa a Grupul ucrainean ”Sud”.
Potrivit generalului Sokolov, pentru apărarea direcției sud au fost alocate forțe insuficiente. Din cei aproximativ 15.000 de militari prevăzuți, în teren au fost doar 1.500.
Planul ucrainean de apărare prevedea ca la sud de Nistru (în regiunea Herson) și în zona Melitopol (în regiunea Zaporojie) să acționeze patru brigăzi mecanizate/apărare teritorială, precum și alte unități, efectivele totale ajungând la 15.000 de militari. Misiunea acestui grup de forțe era oprirea înaintării adversarului și fixarea acestuia până la eventuala venire a unei forțe de contraofensivă. Frontul pe care opera Grupul ucrainean ”Sud” era de aproximativ 200 de km, potrivit lui Sokolov.
Inamicul avea un avantaj total în aer și nimic nu i-a stat în cale
Din cele patru brigăzi existente pe hârtie, generalul Sokolov a avut la dispoziție doar o brigadă mecanizată și un batalion, dar ambele incomplete. Brigada 59 a avut dislocați în zona operațională doar 1.300 de militari, restul fiind în refacere ca urmare a revenirii recente din Donbass. De asemenea, Batalionul 137 Infanterie Marină a operat cu doar 250 de militari, ceea ce reprezintă jumătate din efectivele acestuia.
Potrivit lui Sokolov, cei 1.500 de militari ucraineni nu au avut nicio șansă împotriva celor 25 de grupuri tactice de batalion rusești (aproximativ 20.000 de militari) care au atacat pe direcția sud. La acestea s-au adăugat ”până la 140 de avioane, 60 de elicoptere și navele flotei din Marea Neagră”.
Răspunzând la întrebarea ”Cât de repede ne-au eliminat apărarea antiaeriană?”, generalul a declarat că nu știe, ”dar în prima zi apărarea antiaeriană nu s-a arătat deloc. Inamicul avea un avantaj total în aer și nimic nu i-a stat în cale.”
În plus, aviația rusă a atacat prin surprindere. Au fost lovite cu rachete aproape toate locațiile unităților ucrainene din regiunile Herson ș Zaporojie.
,,Eram pe 24 februarie 2022 împreună cu ofițerul de serviciu pe apărare antiaeriană. În jurul orei 4-5 dimineața, a fost observată o decolare în masă a avioanelor în Crimeea. Le-am numărat și le-am pierdut șirul undeva la al 30-lea avion. La început, se învârteau deasupra Crimeii, probabil construind acolo un ordin de luptă. Mai existau speranțe că vor zbura și vor ateriza din nou pe aerodromurile lor, pentru că nu era prima dată. Dar au zburat peste Marea Azov și Marea Neagră și au început o lansare masivă de rachete''.
Primul (val – nota autorului) a fost un atac cu rachete în aproape toate locațiile unităților noastre, asupra punctelor de comandă, asupra pozițiilor de tragere și mijloacelor radar ale echipamentelor de apărare antiaeriană, pe aerodromul din Melitopol. Aproape pe toate obiectivele situate în regiunile Herson și Zaporojie.
Întreg scenariul rus de atac dinspre Crimeea a luat, oarecum, prin surprindere apărarea ucraineană. Rușii au atacat terestru imediat după valul de rachete și aviație.
”Exista posibilitatea ca inamicul să nu înceapă faza terestră imediat, ci să lanseze mai întâi lovituri aeriene masive și rachete pentru o zi sau două. Există un astfel de mod de a efectua operațiuni. Dar, literalmente, imediat, am primit un raport de la comandantul batalionului 137 că inamicul a început să se deplaseze în coloane mecanizate în direcția noastră peste graniță.” Batalionul s-a retras, conform planului, pe pozițiile defensive pregătite din timp, dar ”Brigada 59, din păcate, nu a putut ajunge niciodată la liniile sale defensive, nu a fost la timp, nu a fost suficient timp. Au întâlnit războiul chiar în poligonul 241 din Oleshki”, a adăugat Sokolov.
Aruncarea în aer a podurilor care leagă Crimeea de Ucraina, nu a oprit înaintarea rușilor
Generalul consideră că Ucraina, ca țară, nu a dispus înainte de 24 februarie de suficiente resurse pentru a apăra corespunzător și direcția sud.
”După părerea mea, nu am avut suficientă forță și resurse. Am început un mare război pe timp de pace, era pace. Adică nu au fost create formațiuni militare suplimentare. Să numărăm: 12 brigăzi erau atunci în zona OOS (la contact cu adversarul în Donbass – nota autorului), câte 5 în fiecare grupare tactică, plus rezerve. Și a trebuit să acoperim și Kievul, regiunea Harkov și regiunea Cernihiv. A fost nevoie de mult efort. Cât de departe era sudul, comandamentul a făcut estimările necesare”, deși în toamna lui 2021, șeful GUR, Kiril Budanov, a spus că sudul va fi probabil una dintre principalele direcții ale invaziei.
Chiar dacă ar fi fost aruncate în aer toate podurile care leagă Crimeea de Ucraina, înaintarea rușilor tot nu putea fi oprită.
Încercând să găsească o explicație la faptul că nu au fost aruncate în aer toate podurile (unul a fost aruncat în aer cu prețul vieții unui militar) care leagă Crimeea de Ucraina continentală, generalul Sokolov a precizat că au existat încercări de a se detona explozibilul, dar încă nu se cunosc motivele pentru care exploziile nu au avut loc.
Cu toate acestea, generalul consideră că podurile trebuiau aruncate în aer mai înainte de orele atacului (chiar din data de 23 februarie – nota autorului), iar ordinul trebuia dat de la cel mai înalt nivel. De asemenea, generalul mai remarcă că forțele ruse au intrat în sudul Ucrainei și pe uscat, nu doar pe poduri, sugerând că înaintarea rușilor ar fi fost întârziată, dar nu prea mult.
Sokolov confirmă că podurile peste Nipru din regiunea Herson nu au fost minate. Decizia de minare este una de nivel strategic, iar execuția ei ar fi trebuit să intre în sarcina forțelor care operau pe malul stâng și nu erau în subordinea sa.
Râul Nipru este de importanță strategică și trebuia constituită din timp o altă grupare de forțe care să fie responsabilă pentru apărarea acelei linii, potrivit lui Sokolov. Grupul pe care el l-a comandat, nu avea forța necesară de a se retrage în contact cu inamicul și în același timp să pregătească podurile pentru a fi distruse.
”A spera că gruparea noastră de trupe cu forțele existente va putea ține inamicul în regiunea Herson și apoi să fie responsabilă pentru a se asigura că acesta nu trece pe celălalt mal al Niprului este ceva greșit. Fără a conta pe grupul nostru mic, trebuia creată acolo o linie strategică de apărare, cel puțin focal în zona podului Antonivka și în zona barajului Nova Kahovka. Trebuia făcut devreme, înainte de război.”
,,De ce nu s-a făcut asta? Îmi este greu să spun. Conform operației de stabilizare (oprire a înaintării inamicului – nota autorului), eu eram responsabil pentru acea parte, pentru că se află în regiunea Herson. Dar după ce a început războiul, conform concepției de apărare, nu mai era responsabilitatea mea. Teritoriul meu trecea de-a lungul malului stâng al Niprului. Nu aveam puterea și resursele necesare nici măcar pentru o operație de stabilizare, darămite de apărare''.
Generalul dezleagă și enigma câmpurilor minate care ar fi fost dezafectate chiar de ucraineni înainte de invazie. Rușii le știau bine poziția și le-au distrus cu artileria.
,,Câmpurile de mine au fost instalate la graniță chiar în 2014 și de atunci totul a rămas așa cum era”, a precizat Sokolov. Erau marcate, iar localnicii le cunoșteau poziția. ,,Au fost marcate cu o bandă specială și indicatori în zonă. În consecință, toți localnicii știau despre aceste câmpuri minate. Sunt sigur că și inamicul știa de ele”. În schimb, drumurile asfaltate nu au fost minate ci doar pregătite, dar ordinul de minare nu a mai venit, a adăugat Sokolov.
Generalul a mai precizat că forțele ruse au deminat efectiv câmpurile de mine folosind masiv artileria. ” Sunt sigur de asta. Sunt la comandă din 2014. Au făcut asta de mai multe ori. Sunt sigur că asta au făcut și atunci” a dat generalul o explicație plauzibilă pentru cât de rapid au trecut rușii peste zonele minate.
Comentariul autorului: Pe lângă faptul, că generalul Sokolov afirmă că a raportat insuficienta pregătire pentru apărare a direcției sud, este de remarcat și faptul că inclusiv actualul șef al Statului Major General, generalul Șaptala, a trecut pe la Comandamentul Operativ Sud al Forțelor Terestre ucrainene, în perioada 2017 – 2020, în calitate de șef de stat major.
În afară de acesta, atât în 2022 cât și în prezent, Comandamentul Operativ Sud este condus de generalul-maior Andriy Kovalchuk, potrivit informațiilor din surse deschise, considerat una dintre eminențele cenușii ale Forțelor Armate ucrainene. Este cotat ca unul dintre artizanii contraofensivei din Herson și chiar Harkov din toamna lui 2022. Generalul Kovalchuk a fost considerat de specialiști ca fiind printre cei mai influenți 25 de militari ai anului 2022, potrivit publicației NV.UA.
Deci, se poate aprecia că situația apărării pe direcția sud era bine cunoscută la cel mai înalt nivel. Totuși, faptul că nu s-a făcut aproape nimic pentru a îmbunătăți capabilitățile de apărare ridică unele semne de întrebare. Explicația cea mai plauzibilă este desigur cea oferită de generalul Sokolov – Ucraina nu a dispus de suficiente resurse pentru a apăra corespunzător această direcție și a trebuit să prioritizeze.
Totuși, o rezistență ucraineană pe direcția sud a existat încă de la începutul războiului dar sub o altă formă – acțiunile de partizani, mai ales în zonele Melitopol și Berdiansk. Operațiile de partizani sunt cel mai greu de planificat și executat dintre toate tipurile de operații militare, dar dacă au succes deteriorează încet, dar sigur, forța adversarului.
Deci, conducerea politico-militară ucraineană, conștientă de faptul că nu poate apăra prin mijloace militare zona de sud a țării, a ales o altă strategie de luptă, în același timp pregătind terenul pentru ceea ce ar putea deveni cimitirul armatei ruse – sudul regiunii Zaporojie.
Dacă capcana a fost stabilită încă de dinainte de 24 februarie 2022, iar rușii au intrat în ea fără să-și dea seama sau a fost o adaptare ucraineană la evoluția situației de pe front, probabil, nu vom afla răspunsul niciodată.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
