Fuzelaj american și „creier” european: Ce ascunde drona U740 Valkyrie, testată pentru prima dată pe continent pentru înarmarea Germaniei

xq-58a_valkyrie_demonstrator_first_flight_61831200
Kratos XQ-58 / Foto: 88 Air Base Wing Public Affairs
Airbus a efectuat în nordul Europei primul zbor de testare cu drona de luptă U740 Valkyrie, prezentată de consorțiul european drept un UAV care se înscrie în clasa Collaborative Combat Aircraft (CCA) destinată să fie utilizată de forțele aeriene germane începând cu anul 2029. În spatele discursului oficial despre realizarea unei autonomii tehnologice la nivel european se află însă o dronă cu ADN american: platforma XQ-58A dezvoltată de compania Kratos Defense, pe care Airbus a implementat propriul sistem de comandă pentru a putea propune aparatul către Bundeswehr drept o capabilitate militară europeană.

Testul aerian a urmărit verificarea parametrilor mecanici de bază - lansarea de pe o șină terestră fără pistă de decolare cu ajutorul unui propulsor rachetă, manevre la diferite altitudini la viteze de până la Mach 0,8 și modificarea parametrilor de zbor în timp real. Pentru Luftwaffe, obiectivul introducerii unui astfel de aparat ține de funcționarea în tandem cu avioanele de luptă Eurofighter Typhoon.

Pentru a permite ca un Eurofighter să controleze de la distanță una sau mai multe drone de acest tip, Airbus lucrează alături de compania israeliană Rafael pentru a adăuga funcții de conectivitate și transfer de date sistemelor de ochire Litening 5, concomitent cu modificări aduse sistemelor de avionică ale avioanelor pilotate.

Cât de „europeană” este de fapt noua dronă de atac a Airbus?

Singura componentă europeană a proiectului este sistemul de misiune denumit MARS (Multi-platform Autonomous Reconfigurable and Secure), operat printr-un modul software de inteligență artificială denumit MindShare. Acest ansamblu informatic este proiectat să preia sarcinile de planificare autonomă a rutei, orientarea în teren fără semnal GPS și coordonarea grupurilor de drone în spațiul aerian inamic, menținând un operator uman doar pentru autorizarea deschiderii focului.  

De ce testează forțele aeriene drone de atac autonome?

Prin dezvoltarea acestui pachet software, Airbus le promite forțelor aeriene din Germania și altor state europene că vor deține controlul complet asupra codului sursă, a datelor tactice colectate și a integrării armamentului, fără a depinde de aprobările de securitate ale guvernului american pentru fiecare misiune executată.

Autonomia militară asumată în cadrul acestui proiect rămâne însă limitată strict la algoritmii de comandă. Structura aeronavei, rezistența materialelor, propulsia și componentele fizice esențiale sunt fabricate în Statele Unite și cad sub incidența reglementărilor americane de control al exporturilor de arme.

În plus, această abordare nu este singulară în Germania, deoarece consorțiul concurent format din Rheinmetall și grupul american Boeing încearcă să vândă armatei germane drona MQ-28 Ghost Bat după o schemă similară de adaptare a unui produs american la cerințele europenilor. 

Competiția internă arată că termenul scurt impus de Berlin pentru atingerea capacității de luptă în 2029 a forțat Germania să renunțe la dezvoltarea unei platforme aeriene proprii, alegând scurtătura achiziției unor corpuri de zbor americane peste care montează sisteme electronice locale.

Atingerea statutului de sistem operațional de luptă până la sfârșitul deceniului presupune teste complexe de interoperabilitate între software-ul MARS și avioanele Eurofighter, dar și clarificarea rolului pe care aceste drone îl vor avea în penetrarea apărării antiaeriene adverse. Zborul inaugural din nordul Europei a demonstrat doar că fuzelajul produs de compania Kratos poate decola și naviga pe continent, însă distanța dintre un test de zbor izolat și o escadrilă de drone de atac complet integrate în structura forțelor aeriene germane rămâne semnificativă.

Alte știri de interes
x close