Cu toate acestea, situația rămâne extrem de complicată și în 2026 deoarece, Rusia va avea superioritate numerică de personal, muniții și tehnică de luptă. Ucraina are nevoie în continuare de tot sprijinul susținătorilor ei.
Dar, oferă la schimb unul dintre ingredientele supraviețuirii demne în al treilea deceniu din secolul 21, după ce Rusia a lansat omenirea pe o traiectorie nebună a distrugerii. Acel ingredient este cea mai recentă artă a războiului.
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrski, într-un interviu acordat postului Kanal 24, în una din ultimele zile ale anului trecut, a făcut bilanțul pe 2025 și a numit obiectivele pentru noul an. De asemenea, a vorbit despre situația de pe direcțiile fierbinți.
În 2025, forțele ruse trebuiau să finalizeze toate obiectivele de război, dar au eșuat.
Direcțiile grele - Pokrovsk, Liman și Kupiansk, au rezistat. De asemenea, acțiunile rusești din Sumi, Harkov și Zaporojie nu s-au putut materializa ca mari amenințări pentru că au fost blocate eficient.
„Inamicul plănuia ca, în acest an, să ocupe complet și să îndeplinească toate obiectivele așa-numitei „Operații militare speciale” (SVO), adică să ocupe teritoriile regiunilor Donețk, Luhansk, Zaporojie și o parte din Dnipropetrovsk. De asemenea, plănuia să debarce forțe pe teritoriul regiunii Herson”, a spus Sirski.
Conform planului de operații, forțele ruse trebuiau să treacă de Pokrovsk și Liman pentru a încercui gruparea ucraineană din Kramatorsk – Sloviansk.
În paralel, trupe aeropurtate ruse trebuiau să se parașuteze dincolo de Nipru în timp ce o altă grupare ar fi avansat direct spre orașul Zaporojie. Ocuparea Kupianskului era de asemenea în plan, orașul fiind foarte important în orice scenariu ofensiv, defensiv sau de sprijin.
„Inamicul plănuia să desfășoare acțiuni ofensive cu o grupare de trupe de asalt aerian și trupe aeropurtate pe teritoriul regiunilor Herson și Zaporojie. Plănuia, cu forțele a trei divizii aeropurtate și de asalt aerian, o ofensivă chiar asupra orașului Zaporojie''.
„Cu gruparea de infanterie marină plănuiau o ofensivă în adâncimea regiunii Dnipropetrovsk. Voiau să încercuiască complet aglomerarea (urbană – nota autorului) Pokrovsk–Mîrnohrad — să zdrobească și să încercuiască trupele noastre, apoi să înainteze spre Barvînkove (70 km N Pokrovsk, 50 km V Liman, 40 km V Sloviansk – nota autorului). Iar din direcția Lîman, prin acțiuni convergente, să zdrobească trupele noastre în zona Lîman și, astfel, să se unească în zona Barvînkove și să realizeze o încercuire profundă a trupelor noastre, după care să le distrugă pe rând. De asemenea, inamicii voiau să cucerească Kupiansk și întreg teritoriul raionului Kupiansk’’.
Pentru a atinge acest obiectiv, gruparea de forțe ruse aflată pe linia frontului a fost extinsă semnificativ în cursul acestui an, efectivele ei ajungând la aproximativ 710.000 de militari. Cu toate acestea, trupele ruse au avansat foarte încet, cu „pierderi uriașe”, iar în prezent sunt blocate pe toate direcțiile.
Cauza ritmului lent de înaintare a forțelor ruse este profesionalismul, „curajul și eroismul luptătorilor” ucraineni care provoacă pierderi atât de mari încât unitățile ruse nu se mai pot completa la nivelul capabil de luptă.
Generalui Sirski remarcă astfel, „principala problemă a armatei ruse” – incapacitatea de a reface pierderile.
„Putem afirma ceea ce declară chiar inamicul: că a îndeplinit planul de dotare a forțelor sale armate în proporție de 100%. Conform planului, aceasta a reprezentat mobilizarea a 406.000 de oameni. Totodată, putem afirma și că pierderile sale s-au ridicat la 410 mii, chiar ușor mai mult''.
„Dacă în primele luni ale anului 2025 am observat o creștere lunară a efectivelor rusești cu aproximativ 7 - 9.000, atunci în ultimele șase luni numărul trupelor rusești a fluctuat la nivelul de 710 - 711.000. Acest lucru indică faptul că nici măcar implementarea tuturor planurilor lor (de mobilizare – notă Canalul 24) nu le permite să mărească numărul de trupe''.
Pierderile forțelor ruse ar putea fi mai mari cu 25% (+300.000 de militari) decât ceea ce afirmă armata ucraineană
„Apropo, așa-zișii corespondenți militari ruși au început să calculeze câți oameni au mobilizat în anii anteriori, câți au semnat contracte. Le-a ieșit o diferență de aproximativ un milion și jumătate între cei declarați ca fiind implicați în armată și cei 700.000 rămași. Este, într-adevăr, realist acest număr de pierderi ireversibile ale inamicului?''
„Da, acestea sunt pierderi reale. O dovedește faptul că inamicul plănuia în acest an să formeze 14 divizii noi. A reușit să formeze doar 7: două divizii de infanterie marină sunt alcătuite doar din câte un regiment. Formarea altor 7 brigăzi a fost amânată pentru anul următor''.
„Motivul este că au fost obligați să ia personalul destinat acestor divizii și să-l trimită pentru completarea unităților de luptă. Aceasta este confirmarea că au într-adevăr probleme la recrutare''.
„La asta contribuie eficiența trupelor noastre. Cele mai recente cifre arată că pierderile zilnice (ale inamicului — 24 Kanal) sunt, în medie, de 1.000 – 1.100 de persoane''.
De șase ori mai mulți militari ruși își pierd viața pe front decât cei ucraineni
Întrebat de reporteri despre afirmațiile unor comandanți ucraineni, potrivit cărora forțele ruse pierd de șase ori mai mulți militari decât cele ucrainene, generalul Sirski a confirmat: „Așa este. Este vorba anume despre cei uciși. Este numărul total pentru toate forțele armate”.
De ce sunt importante orașele Sloviansk și Kramatorsk? De ce insistă Putin atât de mult ca aceste orașe să-i fie „oferite” cadou?
Dacă pentru aglomerarea urbană Pokrovsk – Mirnohrad forțele ruse luptă de un an și jumătate, atunci pentru a lua cele două mari orașe, Rusia va cheltui mult mai mult.
„Pentru că de 17 luni se împotmolește pe loc. De 17 luni armata rusă asaltează Pokrovsk, Mîrnohrad și alte localități care fac parte din aglomerație. Acolo s-a realizat un volum uriaș de lucrări de fortificație''.
„Sincer, nu-mi amintesc ca o zonă fortificată să fi rezistat atât de mult. Primele afirmații că Pokrovsk va cădea au apărut încă din septembrie anul trecut. Atunci conducerea rusă, plină de încredere, și chiar unii dintre „experții” noștri au numit 30 septembrie drept ziua capturării Pokrovskului''.
„Apoi, când acest lucru nu s-a întâmplat, termenul a fost mutat cu o lună și, cu aceeași încăpățânare, toți vorbeau despre 30 octombrie. Apoi ianuarie, februarie și așa mai departe. În cele din urmă, aceste discuții s-au cam oprit, iar apoi, din nou, Putin „a luat” și Pokrovsk, și Mîrnohrad. Vă amintiți toate hărțile pe care aceste orașe erau desenate într-un „buzunar” adânc?''
Două contralovituri ucrainene reușite au blocat operația rusească de ocupare a zonei Pokrovsk - Mirnograd și au provocat pierderi mari trupelor ruse care au fost nevoite să renunțe la lansarea altor ofensive pentru a menține presiunea pe Pokrovsk.
„Dar nici noi n-am stat pe loc: am desfășurat operații reușite care au dejucat complet planurile inamicului. Nu doar le-au dejucat — inamicul a suferit pierderi enorme în aceste lupte”, a spus Sirski
Contralovitura ucraineană de la Dobropillia (4 august – 29 noiembrie)
Forțele ruse pierd patru brigăzi pe doar 40 kmp; de asemenea, sunt obligate să renunțe la ofensiva pe direcția Novopavlivka.
„De exemplu, operația Dobropillia, care a tăiat efectiv ofensiva adversarului la nord de Mîrnohrad, unde, cu forțele Armatei 51 (ruse – nota autorului), a încercat și a obținut un anumit succes. Atunci unele grupuri de militari au ajuns chiar până la Bîlîțke.
„Însă, datorită acțiunilor grupării noastre de contraofensivă, toți au fost încercuiți și distruși. Practic, în acele lupte, am reușit să curățăm și să eliberăm 9 localități — peste 430 de kilometri pătrați de teritoriu. Iar inamicul a suferit peste 13.000 de pierderi de personal.
„Atunci, pentru a debloca situația și a nu permite distrugerea completă a Armatei 51, inamicul a transferat pe direcția Dobropillia întreaga infanterie marină, care se pregătea pentru ofensiva pe direcția Novopavlivka — chiar la granița celor trei regiuni, Donețk, Dnipropetrovsk și Zaporojie. Dar și asta a fost în zadar. Deși, să spunem, le-a permis să evite distrugerea totală a Armatei 51.
Contraofensiva ucraineană de la Pokrovsk, în desfășurare
Forțele ruse pierd în noiembrie și decembrie aproximativ 3.500 de militari pe aproximativ 50 kmp. De asemenea, sunt obligate să renunțe la ofensiva spre orașul Zaporojie pentru a menține presiunea pe Pokrovsk - Mirnograd.
„Totuși, ofensiva de acolo (de la Dobropillia - nota autorului) s-a oprit, adversarul a suferit pierderi. Iar după aceea am trecut la următoarea fază a acțiunilor noastre de contraofensivă — ca răspuns la acțiunile adversarului direct pe direcția Pokrovsk și la ofensiva dinspre vest de Pokrovsk. Adversarul a declanșat ofensiva, iar obiectivul său principal era să străpungă apărarea trupelor noastre pe sectorul Udacine – Kotlîne (6 km V-SV Pokrovsk) și să captureze Hrișîne (2 km V-NV).
„Prin acțiunile trupelor noastre de desant aerian și ale Forțelor de Asalt, adversarul a fost zdrobit în acea zonă. Am eliberat aproximativ 74 de kilometri pătrați de teritoriu. Iar în Pokrovsk, prin acțiunile Regimentului 425 de Asalt și ale unităților care l-au întărit, am reușit să ocupăm partea de nord a orașului Pokrovsk — aproximativ 16 kilometri pătrați (kmp).
„Acest lucru a dus la faptul că adversarul, pentru a nu permite înaintarea trupelor noastre mai departe în adâncimea Pokrovskului, a fost nevoit să transfere Divizia 76 de pe direcția Zaporijjea. Era în rezervă și se pregătea pentru acțiuni ofensive acolo. (…)
Forțele ucrainene nu vor ceda zona Pokrovsk – Mirnograd. „Unde să te retragi? În câmp deschis?”, spune generalul Sirski.
„Inamicul nu a obținut rezultatul până la capăt. Controlează aproximativ jumătate din oraș. Dar nu poate pur și simplu să intre liniștit în oraș. Pentru că toate punctele de acces către el sunt sub controlul nostru, sub controlul acțiunilor dronelor noastre. La noi sunt concentrate, de asemenea, un număr semnificativ de forțe și mijloace, unități ale forțelor fără pilot - brigăzi și regimente de drone, care duc apărarea acolo.
„Toate acele apeluri că „totul e pierdut”, „trebuie să ieșim, să salvăm”, „nu sunt raționale”… Întrebarea este: unde să te retragi? Să ieși în câmp deschis, iar apoi să te retragi, să cauți următorul oraș, acele localități care vor fi și ele nivelate. O asemenea aglomerare (urbană – nota autorului) este greu de distrus.
„Inamicul folosește acum aproape 50% din toate loviturile cu bombe dirijate planate (KAB) exact pe această direcție, încercând să distrugă clădirile, mai ales blocurile înalte, unde pot fi amplasați operatori, de unde se poate trage, unde pot fi amplasate mijloace cu bătaie lungă și lunetiști.
„Pe de altă parte, e clar: el suferă pierderi, nu poate avansa așa cum și-ar dori. De aceea, lupta continuă. În prezent, practic toate încercările inamicului de a ataca — iar el încearcă zilnic și în Pokrovsk, și în jur, și spre Hrișîne, și în zona Mîrnohrad — nu au succes. Există pierderi (teren pierdut de trupele ucrainene – nota autorului), dar succese (rusești – nota autorului) nu sunt.
Orașul Kupiansk va rămâne un obiectiv esențial pentru apărarea ucraineană dar și pentru ofensiva rusească
Intențiile forțelor ucrainene sunt la Kupiansk suny:
- „Să continuăm acțiunile active, să continuăm distrugerea inamicului pe căile de acces către Kupiansk, în special la nord și la est. Sarcina principală este să distrugem căile lor de traversare. Mai ales acele conducte prin care trec. Asta se va face cu siguranță.
- „Construirea unei apărări solide pe accesul către oraș, continuarea curățării, desfășurarea tuturor măsurilor de filtrare direct în oraș. De asemenea, organizarea obișnuită, menținerea tuturor măsurilor restrictive în acest oraș.
- „Măsurile de contracarare a diversiunilor trebuie continuate pe termen lung. Pentru că suprafața uriașă a orașului necesită verificarea detaliată a fiecărei clădiri, iar de asta se ocupă acum militarii noștri din gruparea de contradiversiune.
Ucrainenii au reușit să formeze în Kupiansk una dintre cele mai experimentate grupări de căutare-lovire.
„Gruparea care se ocupă de căutare-lovire are succese. După ce, deja de trei ori, conducerea rusă a declarat că Kupiansk este sub controlul lor, propriii lor corespondenți militari recunosc că nu e adevărat.
„Pe această direcție, inamicul a transferat unitatea „Rubikon”, care acum încearcă să complice la maximum orice acțiuni ale trupelor noastre, orice deplasări. Au declanșat un fel de război al dronelor. Sarcina noastră este căutarea și distrugerea.
„Rubikon” este acolo unde, pentru comandamentul rus, apare o prioritate în obținerea unui rezultat, „acesta fiind unul dintre semne că adversarul își concentrează eforturile pe această direcție”.
Generalul Sirski explică și situațiile complicate în care au ajuns forțele ucrainene pe direcțiile Siversk și Guliaipole.
UAV-urile rusești pe fibră optică de 20 de km au forțat la Siversk retragerea sprijinului ucrainean de artilerie și drone, infanteria fiind și ea obligată să se retragă în cele din urmă.
„Pădurea Serebrianka, Bilohorivka, Siversk — sunt teritorii unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au avut loc de asemenea lupte grele. Terenul în sine este format din înălțimi dominante, munți de cretă, ca la Bilohorivka. Fortificațiile au fost construite încă de atunci. Atunci au rezistat și au asigurat o apărare foarte stabilă.
„Pe de altă parte, această direcție nu a fost prioritară mult timp. Pentru că inamicul pur și simplu nu avea posibilitatea să desfășoare acțiuni ofensive. Au existat acțiuni graduale. Da, existau brigăzi. Ele au continuat să înainteze, dar intensitatea luptelor era mai mică decât pe alte direcții.
„Cu toate acestea, zona nu a fost una liniștită, ci una în care se ducea mai mult un război al grupurilor de diversiuni și manevră, al infanteriei, al Forțelor pentru Operații Speciale. Din păcate, concentrarea unităților de drone cu canal de control pe fibră optică, mai ales cu rază de peste 20 de kilometri, a dus la faptul că artileria noastră și echipajele de drone să se retragă treptat în adâncime lăsând, astfel, infanteria fără acoperire.
„În aceste condiții, apărarea Siverskului a devenit problematică, ca să spunem blând. Să lași trupele, acele subunități și unități care se apărau acolo, pur și simplu să moară, ar fi fost greșit. De aceea s-a luat decizia corespunzătoare. Ne-am retras pe înălțimile dominante.
„Acolo există poziții în care să te retragi. Inamicul încearcă de asemenea să profite de asta, dar nu îi reușește. Sunt planificate acțiuni corespunzătoare pe această direcție. Asta este tot ce pot spune despre această direcție.
Huliaipole (regiunea Zaporojie, pe frontul de sud) - videoclipul rușilor în punctul de comandă al unui batalion ucrainean. Forța de răspuns ucraineană era „la două străzi distanță” dar, comandantul de batalion, sub presiunea focului inamic, a luat decizia de retragere.
„Situația de pe direcția Huliaipole s-a produs pentru că una dintre brigăzile de apărare teritorială, în timpul luptelor, nu a rezistat presiunii inamicului. Este Brigada 102. Ea s-a retras treptat.
„Am fost nevoiți să transferăm acolo unitățile noastre de asalt și alte formațiuni care, treptat, în lupte, au ocupat ceea ce fusese abandonat. Acum, deja de aproape o lună, inamicul nu are niciun avantaj acolo. În fiecare zi încearcă să atace și desfășoară atacuri, dar totuși suferă pierderi uriașe pe această direcție. Prin urmare, luptele continuă acolo.
„Acțiunile comenzii batalionului ar fi putut fi organizate într-un mod complet diferit. Pentru că ajutorul venea — întăriri din Brigada a 5-a de Asalt. Ei erau practic la două străzi distanță de acel punct de comandă. S-a întâmplat ce s-a întâmplat.
„A fost dispusă o anchetă corespunzătoare. Va fi dată o evaluare juridică a acțiunilor, în primul rând ale comandantului batalionului, după ce se va clarifica de ce a procedat astfel, având în vedere că a primit ordin de la comandantul brigăzii să organizeze o apărare circulară și, de asemenea, să distrugă tot ceea ce avea vreo valoare sau conținea informații confidențiale. Adică puteau pur și simplu să ardă totul. Știu că au avut timp pentru asta, iar forțele inamicului acolo erau limitate. Dar, în ciuda faptului că acel subunitate s-a retras, Regimentul 225 Asalt ține apărarea în Huliaipole.
„Comandanții de acolo evaluează lucid situația, desfășoară acțiuni active de asalt, țin apărarea. Desigur, când se retrag subunități de apărare teritorială, asta afectează negativ rezistența apărării. Dar luăm măsuri corespunzătoare, întărim această direcție.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
