Lecția britanică despre autonomia strategică: Marea Britanie accelerează dezvoltarea armelor hipersonice
18 Februarie 2026
Sosirea celor șase avioane F-22 Raptor la baza britanică Lakenheath pe 17 februarie 2026 reprezintă integrarea ultimei componente militare critice în dispozitivul de atac al Statelor Unite pentru o acțiune ofensivă împotriva Iranului. Această desfășurare, urmată imediat de un al doilea grup de șase aparate, nu este o rotație de rutină, ci finalizarea unei concentrări masive de forțe aeriene în regiunea CENTCOM.
Avioanele F-22 Raptor, transferate de la baza Langley din Virginia prin zboruri de tip „Coronet” asistate de realimentatoare KC-46 și KC-135, sunt destinate controlului total al spațiului aerian și distrugerii apărării antiaeriene iraniene, repetând tiparul logistic observat înaintea Operațiunii Midnight Hammer din 2025, potrivit revistei americane The War Zone.
Dispozitivul militar american actual depășește orice necesitate defensivă, indicând o pregătire pentru un conflict de mare intensitate care ar putea dura săptămâni, nu zile. Pe lângă cele 12 avioane F-22, Pentagonul a mobilizat 36 de aparate F-16 provenind din baze din Italia, Germania și Statele Unite, alături de 18 avioane F-35A transferate la baza Muwaffaq Salti din Iordania.
Această concentrare de forțe este susținută de o prezență fără precedent a avioanelor de avertizare timpurie E-3 Sentry AWACS, sosite din Alaska și Germania, esențiale pentru gestionarea managementului luptei și interceptarea dronelor sau rachetelor de croazieră inamice.
Coordonarea tehnică a acestui atac iminent este asigurată de platformele de supraveghere și comunicații de mare altitudine, precum U-2 Dragon Lady și E-11A BACN. Aceste sisteme permit schimbul de date în timp real între avioanele stealth F-22 și F-35, anulând orice avantaj tactic al rețelei radar iraniene.
În paralel, prezența distrugătorului USS Pinckney și a grupurilor navale conduse de portavioanele USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford asigură o capacitate de lovire de pe mare care completează ofensiva aeriană. Mesajul transmis prin aceste mișcări de trupe este că Washingtonul a finalizat pregătirile tehnice, în ciuda declarațiilor diplomatice oficiale privind continuarea discuțiilor în Elveția.
Contextul politic actual, marcat de protestele interne masive din Iran și de eșecul negocierilor privind programul nuclear, a forțat administrația Trump să treacă la o fază de presiune militară directă. Deși Teheranul a anunțat un acord asupra unor „principii de ghidare” pentru un viitor tratat, ritmul și natura desfășurărilor americane sugerează că Pentagonul nu mai acordă credit canalelor diplomatice.
Utilizarea bazei Muwaffaq Salti din Iordania ca hub central pentru avioanele de atac, în ciuda dezmințirilor oficiale de la Amman, confirmă faptul că prioritățile de securitate ale SUA prevalează asupra sensibilităților politice regionale.
Prin desăvârșirea acestui dispozitiv de luptă, Statele Unite au demonstrat că dețin controlul total asupra calendarului unei viitoare ofensive, trecând de la etapa avertismentelor la cea a pregătirii tactice finale. Este o abordare care evidențiază trecerea la o fază activă a conflictului.
Integrarea bombardierelor invizibile B-2, protejate de noile escadrile de F-22 sosite în Europa, oferă Statelor Unite capacitatea de a lovi orice punct de pe teritoriul iranian cu impunitate. În acest moment, orice întârziere a ordinului de atac nu mai este cauzată de lipsa resurselor, ci de calculul politic final privind momentul declanșării ostilităților, într-o perioadă în care Iranul are la dispoziție doar două săptămâni pentru a prezenta o propunere nucleară care să evite colapsul total al regimului sub forța aviației americane.
