Ucraina toarnă apă rece peste entuziasmul occidental: „Zona tampon” din Donbas este doar o teorie, nu un acord

Zvonurile privind iminența unei păci în Ucraina au fost exagerate. Administrația de la Kiev a fost nevoită să intervină vineri pentru a dezumfla balonul de optimism lansat de presa franceză, care anunța un acord de principiu pentru crearea unei zone demilitarizate în Donbas. 

Mesajul transmis de Mihailo Podoliak, consilierul președintelui Zelenski, a fost sec: discuțiile sunt „pur teoretice”. În limbaj diplomatic, aceasta este o modalitate politicoasă de a spune că nimeni nu a semnat nimic și că diavolul se ascunde, ca întotdeauna, în detalii.

Dezmințirea vine după ce Le Monde a relatat că Kievul ar fi acceptat retragerea trupelor de pe linia frontului, ca parte a unui plan revizuit și susținut de liderii europeni, inclusiv de cancelarul german Friedrich Merz. Realitatea de pe teren, însă, este mult mai complicată decât hărțile desenate în birourile din Paris sau Berlin.

Miza refuzului ucrainean nu este orgoliul, ci supraviețuirea. Zelenski a pus o întrebare de o simplitate dezarmantă într-un briefing privat: dacă ucrainenii se retrag 5-10 kilometri, cine garantează că rușii vor face la fel?

Ideea unei zone tampon monitorizate sună bine în teorie pentru diplomații care vor să „înghețe” conflictul. Dar pentru soldații din tranșee, o retragere unilaterală sau o demilitarizare fără garanții solide înseamnă doar crearea unui culoar perfect pentru următoarea ofensivă militară a Rusiei.

„Discutăm despre formate posibile, inclusiv oprirea de-a lungul liniei de contact”, a admis Podoliak pentru Kyiv Post. Dar de la discuție până la decizia politică de a ceda teren controlat cu sânge este o cale lungă.

Cinci ore de negocieri „de uzură” la Berlin

Distanța dintre dorința Occidentului de a încheia războiul și realitatea de pe front s-a văzut cel mai bine duminică, la Berlin. Într-o întâlnire găzduită de cancelarul Merz, echipa lui Zelenski s-a confruntat timp de cinci ore cu emisarii președintelui american Donald Trump - Steve Witkoff și Jared Kushner.

Nu a fost o întâlnire de protocol! Surse occidentale au descris discuțiile drept „de uzură” (grinding), concentrată pe detaliile tehnice ale armistițiului: cum arată exact încetarea focului și cine garantează că Rusia nu va ataca din nou.

Aici apare flexibilitatea surprinzătoare a Kievului. Zelenski pare dispus să renunțe la cererea imediată de aderare la NATO – „Sfântul Graal” al politicii externe ucrainene - în schimbul unor garanții de securitate bilaterale, obligatorii juridic, din partea SUA și a aliaților europeni. Este o mutare pragmatică: Zelenski înțelege că Articolul 5 nu va fi activat pentru Ucraina prea curând, așa că încearcă să obțină „protecție de tip NATO, fără NATO”.

Dilema garanțiilor de securitate

Totuși, scepticismul rămâne cuvântul de ordine. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat corect că orice garanție europeană fără „mușchii” Americii în spate este hârtie maculatură. Fantoma Memorandumului de la Budapesta din 1994, când Ucraina a dat armele nucleare pe promisiuni goale, bântuie încă holurile de la Kiev.

Planul actual, cu cele 20 de puncte ale sale, rămâne un exercițiu de echilibristică. Ucraina vrea certitudini, SUA vor discreție, iar Rusia vrea drept de veto asupra viitorului vecinilor săi.

Faptul că se discută cum să se termine războiul, și nu dacă, este o schimbare de ton. Dar negarea categorică a acordului privind zona tampon arată că Zelenski nu este dispus să accepte o pace care arată a capitulare mascată, indiferent cât de mult și-ar dori cancelariile occidentale să închidă dosarul ucrainean. Până când Washingtonul nu va fi dispus să pună o presiune reală pe Moscova, „zona tampon” rămâne doar o linie imaginară pe o hartă.