Proiectul este documentat detaliat de imaginile furnizate de compania finlandezo-poloneză ICEYE. Sistemul este format din trei șiruri de antene așezate radial, fiecare măsurând peste 500 de metri lungime, o dimensiune necesară pentru implementarea unui radar ce are la bază tehnologia de tip „Over-the-Horizon” (dincolo de orizont).
Sistemul utilizează semnale radio scurte care se reflectă în ionosferă, permițând operatorilor ruși să detecteze avioane de luptă, rachete balistice și să intercepteze comunicații prin satelit, depășind limitările fizice impuse de curbura Pământului.
Experții militari occidentali analizează acest sistem radar strict prin prisma avantajului tactic pe care îl oferă armatei ruse. Vaidotas Malinionis, fost comandant militar din Lituania, a precizat pentru Deutsche Welle că scopul principal al acestui radar este asigurarea unui sistem de avertizare timpurie.
„Nu știm încă dacă este capabil să îndeplinească aceste sarcini în practică, dar construcția sa este cu siguranță în curs de desfășurare”, a remarcat Malinionis.
Dacă Moscova primește informații în timp real despre mișcarea trupelor NATO la granița estică a alianței, conducerea militară rusă câștigă timp suplimentar pentru luarea unor decizii militare ofensive și pentru coordonarea in teren a propriilor militare.
Problema de securitate pe care o generează acest radar merge însă mai departe de simpla observare a avioanelor de luptă sau a rachetelor balistice. Analistul geopolitic leton Evija Djatkovica atrage atenția asupra detaliilor practice ale acestui radar de concepție sovietică, reactivat și adaptat la cerințele actuale. Armata rusă are dificultăți majore în detectarea aparatelor de zbor la joasă altitudine, iar acest nou complex radar rezolvă exact această vulnerabilitate.
Prin urmare, sistemul anulează o parte semnificativă din eficiența dronelor folosite în prezent de forțele ucrainene și complică integrarea sistemelor fără pilot în doctrina de apărare a statelor NATO din regiune.
Radarul de la Gvardeisk nu este singura facilitate militară de acest fel
Regiunea Kaliningrad, o exclavă cu o lățime de doar 200 de kilometri așezată între Polonia și Lituania, a fost transformată într-un mare avampost de război electronic și stocare de armament. Compania de imagistică prin satelit ICEYE a identificat un alt complex de antene la 50 de kilometri distanță, în apropiere de Cerniahovsk.
Datele pe care imaginile din satelit ni le oferă confirmă, de asemenea, că rușii au ridicat adăposturi noi pentru avioane de vânătoare la aerodromul militar Cikalovsk și poziții de lansare pentru sistemele antiaeriene S-400 în portul Baltiisk.
Sursele militare indică inclusiv construirea unor facilități militare speciale pentru desfășurarea unor focoase nucleare în acest perimetru.
Această concentrare de tehnică militară din Kaliningrad crește riscul unui incident de securitate
Construirea unui radar capabil să monitorizeze activitățile militare din Europa, determină armate din statele membre NATO să ia în calcul răspunsuri militare de același nivel. Analistul Djatkovica susține că, pe măsură ce ambele tabere continuă să acumuleze armament în zona Mării Baltice, lovitura preventivă devine o opțiune luată în calcul de planificatorii militari pentru a-i contesta adversarului un avantaj tactic inacceptabil. Statele europene au început să implementeze măsuri pentru a contracara aceste sisteme de supraveghere.
Polonia folosește deja parcurile eoliene offshore din Marea Baltică pentru a integra infrastructură de monitorizare NATO.
În același timp, producătorul german de armament Rheinmetall colaborează cu firma ICEYE pentru a construi sateliți de recunoaștere militară cu tehnologie radar avansată (SAR)Acești sateliți, programați pentru lansare în anul 2027, vor furniza forțelor NATO de pe flancul estic imagini precise ale pozițiilor inamice, indiferent de condițiile meteorologice sau de momentul zilei.
În ciuda specificațiilor tehnice avansate și a razei uriașe de acțiune, experții militari evidențiază o slăbiciune fundamentală a acestui nou complex rusesc. Așa cum subliniază fostul comandant lituanian Malinionis, dimensiunea radarului constituie cel mai mare dezavantaj al său într-un scenariu de luptă reală.
Cele trei rânduri de antene, având fiecare 500 de metri lungime, sunt o țintă fixă, extrem de ușor de observat din satelit și imposibil de apărat în fața unui atac coordonat cu rachete.