SUA „vânează” submarine cu drone și bifează o premieră. Ce rol vor juca MQ-9 SeaGuardian în viitoarele operațiuni antisubmarin

Demonstrația a fost realizată cu sprijinul Marinei SUA, în cadrul programului AIRWorks, și a avut ca obiectiv certificarea operațională a sistemului de lansare a balizelor acustice (Sonobuoy Dispensing System – SDS).

Potrivit GA-ASI, testul a implicat o configurație extinsă a sistemului SDS, cu un număr de balize acustice dublu față de testele anterioare. Deși compania nu a comunicat cifra exactă, imaginile disponibile indică utilizarea a cel puțin două module SDS, fiecare capabil să transporte 10 balize acustice de tip A, sau 20 balize acustice de tip G.

În configurația maximă, MQ-9B SeaGuardian poate transporta patru module SDS, ceea ce îi conferă o capacitate totală de până la 40 de balize de tip A (12,5 cm diametru, 91 cm lungime) sau 80 de balize de tip G (dimensiuni reduse la jumătate), un salt semnificativ pentru o platformă fără pilot.

Deși MQ-9B nu poate înlocui platforme dedicate precum P-8A Poseidon sau elicopterul MH-60R Seahawk, care pot lansa un număr mult mai mare de balize acustice, SeaGuardian oferă avantaje precum autonomie mare, costuri reduse și capacitatea de a asigura supraveghere de lungă durată în zone vaste.

Pentru a înțelege mai bine ce efort presupune plasarea balizelor, menționăm că, potrivit The Aviationist,  Marina SUA a comandat 20.000 de balize AN/SSQ-125 într-un contract de aproximativ 101,7 milioane de dolari, ceea ce indică o orientare strategică pe termen lung către acest tip de capabilitate, considerată extrem de rentabilă și eficientă în lupta antisubmarin modernă, inclusiv în combinație cu platformele fără pilot.

Ce sunt de fapt balizele acustice active multistatice?

Drona MQ-9B SeaGuardian Sursa foto: General Atomics

Pe scurt, acest nou tip de balize sunt concepute pentru a detecta submarinele printr-un sistem de lucru în rețea, mult mai eficient decât metodele clasice.Spre deosebire de balizele active clasice (monostatice), unde o baliză emite impulsul sonar și tot ea recepționează ecoul, în configurația multistatică una sau mai multe balize emit semnalul acustic, iar alte balize, dispuse la distanță, recepționează reflexiile. 

Balizele sunt distribuite pe o arie largă și funcționează coordonat, generând mai multe unghiuri de emisie acustică. Astfel, un submarin este „scanat” din direcții diferite, ceea ce reduce zonele moarte și crește probabilitatea de detectare a acestuia. În plus, dacă înainte  submarinele puteau detecta și localiza relativ ușor o sursă sonar activă clasică, deoarece într-un sistem multistatic sursa nu coincide cu receptorii, localizarea exactă a întregii rețele devine dificilă, ceea ce limitează eficiența manevrelor de evitare și a contramăsurilor acustice ale navei.

Datorită cooperării între senzori, sistemul multistatic poate acoperi suprafețe mari cu mai puține balize decât un dispozitiv bazat exclusiv pe balize pasive sau active clasice, iar, așa cum se vede, noile balizele sunt optimizate pentru a fi nu doar lansate, ci și gestionate inclusiv de drone aeriene.

În esență, acest tip de balize reflectă evoluția războiului antisubmarin către sisteme distribuite, flexibile și greu de contracarat, adaptate luptei împotriva submarinelor moderne care au devenit la rândul lor tot mai silențioase.