În prezent, există sisteme vehiculare care nu pot comunica și schimba date între ele, iar una dintre cauzele acestei probleme este lipsa unui program național C4I.
Problema a fost semnalată de Marian Ivănescu, CEO Interactive Software, în cadrul Mesei Rotunde a Industriei de Apărare, organizată de săptămâna trecută de DefenseRomania, discuție cu tema „Bilanțul sectorului național de securitate în 2026 și prioritățile strategice pentru 2027”.
Pe lângă această problemă, Ivănescu a punctat alte două direcții importante pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare: transferul real de know-how în cadrul parteneriatelor industriale și implicarea statului în stabilirea unei strategii clare de localizare a producției și tehnologiilor.
Marian Ivănescu: România are nevoie de un program național C4I
Cea mai importantă problemă semnalată de Marian Ivănescu privește modul în care sunt tratate sistemele C4I (comandă, control, comunicații și computere) în programele de înzestrare ale Armatei României.
Aceste sisteme asigură schimbul de informații între comandamente, militari și mijloacele de supraveghere și cercetare (ISR). Cu toate acestea, potrivit CEO-ului Interactive Software, C4I este tratat mai degrabă ca o componentă auxiliară a programelor pentru vehicule și sisteme de armament.
Ivănescu consideră că România ar trebui să aibă un program național C4I, după modelul programelor dedicate achiziției de mașini de luptă ale infanteriei (IFV), obuziere K9 sau vehicule 4x4.
„În momentul de față, sistemele C4I sunt considerate ca o anexă sau ca un sistem auxiliar al tuturor programelor vehiculare sau de armă, ceea ce creează situații inacceptabile. Pot să vin cu argumente - sunt sisteme vehiculare care nu pot să schimbe date între ele și nu din cauza operatorilor economici, ci din cauza lipsei existenței unui program C4I”, a avertizat Marian Ivănescu.
Potrivit acestuia, lipsa unei planificări la nivel național afectează interoperabilitatea echipamentelor, chiar dacă acestea sunt achiziționate prin programe diferite.
Transferul de know-how, nu doar simpla asamblare în România
Forțele Terestre / Armata României
O altă direcție importantă este transferul real de cunoștințe și tehnologie către industria românească. Marian Ivănescu atrage atenția că simpla asamblare a unor echipamente militare în România nu înseamnă că țara dobândește capacitatea de a le produce independent.
Un criteriu important este dacă specialiștii români vor putea fabrica, modifica și adapta echipamentele în cazul unui conflict, fără să depindă de furnizorii externi.
„Avem capacitatea, pe timp de război, să producem acel sistem în țară? Atunci înseamnă că, într-adevăr, producem în România. Dacă nu avem acel know-how, înseamnă că anumite componente din sistem sau anumite elemente cheie din acele sisteme produse nu vor putea fi produse pe timp de război”, a explicat CEO-ul Interactive Software.
Ivănescu consideră că acest transfer de cunoștințe este important și pentru adaptarea echipamentelor la evoluția rapidă a războiului, așa cum se observă în Ucraina. Fără specialiști și capacități de dezvoltare în țară, România ar putea rămâne limitată la montarea componentelor, testarea și mentenanța sistemelor, fără să poată introduce modificări și funcționalități noi.
„Dacă nu am know-how, nu voi putea să adaptez acele sisteme pe timp de război, nu voi putea să adaug noi funcționalități. Nu voi ști decât să montez anumite componente, să fac testarea, să asigur suportul, dar nu voi putea a asigura inovarea. Know-how-ul îmi asigură acest lucru”, a punctat Marian Ivănescu.
Statul trebuie să lupte pentru localizare
În opinia lui Ivănescu, localizarea producției nu trebuie lăsată exclusiv la latitudinea companiilor care negociază contractele de înzestrare, inclusiv cele finanțate prin programul SAFE. Statul trebuie să aibă propria strategie și să stabilească din timp ce tehnologii, componente și capacități industriale trebuie dezvoltate în România.
„Cred că statul ar trebui să aibă propria strategie, să aibă o listă a acelor nevoi tehnologice, sistemice și operaționale și să aibă inițiativa de a impune operatorului economic - să negocieze, evident, nu trebuie să impună - să aducă anumite componente și know-how pe acel sistem care fabrică în țară”, a declarat Marian Ivănescu.
Acesta consideră că statul trebuie să identifice inclusiv componentele care ar putea fi dificil de produs sau integrat în echipamentele militare în cazul unui război. În funcție de aceste riscuri, autoritățile ar trebui să decidă ce trebuie produs în România și ce poate fi achiziționat din străinătate.
Pentru realizarea acestei strategii, CEO-ul Interactive Software propune înființarea unei agenții specializate, care să reunească experți capabili să transforme obiectivele generale în măsuri concrete.
„Acea agenție trebuie să aibă specialiști, trebuie aduși specialiști care să treacă de la ce trebuie să facem la cum trebuie să facem. Doar să stabilim niște principii - ce ar trebui să facem - nu rezolvă problema”, a subliniat Ivănescu.
În viziunea sa, localizarea nu înseamnă doar fabricarea echipamentelor pe teritoriul României, ci și transferul cunoștințelor care să permită industriei naționale să le producă, să le adapteze și să le dezvolte în condiții de război.