Șeful politicii de apărare din Pentagon laudă AUKUS și transmite un avertisment „puterilor mijlocii”
16 August 2026
Războiul dronelor desfășurat la granița de est a României a forțat Ministerul Apărării Naționale (MApN) să admită public existența unor vulnerabilități critice în arhitectura națională de apărare antiaeriană. Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a confirmat luni că procesul de înzestrare cu noile sisteme terestre destinate combaterii vehiculelor aeriene fără pilot (UAV), contractate prin programul de achiziții de urgență SAFE, se va întinde pe o perioadă de până la doi ani și jumătate.
Primul lot de echipamente va deveni operațional abia în vara anului 2027. Acest decalaj operațional expune România în fața unor riscuri de securitate imediate, forțând Armata să improvizeze soluții tehnice cu echipamentele aflate deja în dotare.
Ministrul Apărării a identificat o lentoare decizională majoră la nivelul conducerii politice și militare din anii precedenți, menționând că, deși războiul convențional din Ucraina durează de patru ani și jumătate, iar utilizarea masivă a dronelor kamikaze de tip Shahed/Geran este vizibilă de cel puțin trei ani, factorul politic de la București nu a asigurat finanțarea și contractarea la timp a capabilităților necesare.
Prin programul SAFE au fost contractate recent radare specializate de joasă altitudine și sisteme de interceptare de la sol (SHORAD/VSHORAD - Short/Very Short Range Air Defense).
Aceste echipamente sunt concepute pentru a detecta ținte cu o amprentă radar redusă care zboară la altitudini cuprinse între 70 și 150 de metri, folosindu-se de relieful accidentat sau de cursurile de apă pentru a evita acoperirea radar convențională.
Inginerii militari rescriu software-ul echipamentelor vechi
În așteptarea noilor sisteme, Armata Română s-a confruntat cu un blocaj tehnic care se traduce prin lipsa interoperabilității între diferitele categorii de senzori și sisteme aflate deja în serviciu. Ministrul Miruță a explicat, pentru postul de televiziune Digi 24, că inginerii militari au fost nevoiți să intervină direct asupra arhitecturii software a sistemelor de detecție existente, dezvoltate de producători diferiți, pentru a forța comunicarea datelor telemetrice între ele.
Practic, parametrii de zbor generați de un radar vechi sau neconectat inițial la o rețea integrată sunt extrași manual și transferați către sistemele de comandă și control capabile să direcționeze focul. Această „rețelare” improvizată, deși departe de standardele NATO privind integrarea C4ISR (Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), a permis totuși îmbunătățirea timpului de reacție al apărării antiaeriene pe flancul estic.
Eficiența acestor modificări software de urgență a fost validată tactic în noaptea de sâmbătă spre duminică, 15-16 august, când un avion de luptă F-18 aparținând Forțelor Aeriene Spaniole, dislocat în România pentru misiuni de poliție aeriană extinsă, a fost dirijat cu succes pentru a intercepta și doborî o dronă inamică ce pătrunsese în spațiul aerian românesc din direcția Republicii Moldova.
Acest tip de interceptare cinetică utilizând aviația de vânătoare reprezintă însă o soluție de avarie extrem de costisitoare din punct de vedere financiar și logistic, pe care MApN încearcă să o elimine prin achiziția sistemelor de apărare terestră.
Presiunea operațională de la graniță este uriașă și nu dă semne de încetinire. Conform datelor MApN, doar în ultimele 96 de ore, radarele românești au urmărit peste 100 de drone rusești evoluând pe teritoriul Ucrainei. Aceste ținte aeriene au format șapte roiuri distincte de atac, concentrându-și loviturile asupra infrastructurii portuare și a terminalelor cerealiere ucrainene de pe Dunăre (Reni și Ismail).
Apărarea antiaeriană ucraineană a reușit să distrugă o proporție semnificativă a acestor drone, însă resturile și focoasele neexplodate ale acestora au fost purtate de curenții Dunării și de valurile Mării Negre către țărmul românesc, adăugând o nouă componentă de risc pentru securitatea națională.
Deși oficialii MApN susțin că nu există indicii privind o creștere a nivelului general de risc pentru România, dependența de modificările software aplicate unor sisteme neintegrate nativ și timpul lung de așteptare pentru livrarea echipamentelor dedicate antidronă demonstrează o deficiență structurală gravă. Urgentarea livrărilor prin programul SAFE și accelerarea procedurilor de integrare a noilor radare de joasă altitudine cu sistemele cinetice de distrugere de la sol rămân prioritățile absolute pentru securizarea graniței de est a României.
România, gazdă a rezervei aliate. Ce ne arată o săptămână de congres despre normalitatea pe care încă o căutăm
