Poziția egipteană depășește solidaritatea politică tradițională, dar nu a atins încă nivelul unei decizii oficiale de a trimite trupe sau de a se angaja direct în operațiuni de luptă.
Într-un interviu acordat Bloomberg în marja reuniunilor Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale de la Bangkok, marți, Abdel-Aty a declarat că Cairo va răspunde oricărei solicitări saudite, afirmând disponibilitatea sa de a oferi diverse forme de sprijin „fără nicio rezervă”. El a subliniat că securitatea Arabiei Saudite este o parte integrantă a securității naționale egiptene și arabe și a condamnat atacurile care vizează teritoriul saudit și infrastructura civilă.
Declarația reflectă o poziție politică egipteană mai clară, dar lasă deschisă natura potențialului sprijin. Ministrul nu a anunțat detalii despre tipul de sprijin militar pe care Riadul l-ar putea solicita sau despre momentul în care acesta va fi utilizat. De asemenea, nu a specificat dacă acesta va include echipamente defensive, sprijin logistic sau schimb de informații și nici nu a anunțat o decizie de a desfășura forțe egiptene în Yemen.
Această distincție vine într-un moment în care Arabia Saudită se confruntă cu amenințări de securitate tot mai mari. Pe 12 octombrie, rapoartele au indicat că Regatul a fost supus unor atacuri cu rachete și drone, în urma unui atac mortal care a vizat Aeroportul Internațional Regele Khalid din Riadul și a perturbat operațiunile aeroportuare. Acest lucru a coincis cu noi ciocniri în Yemen și cu eforturile forțelor susținute de Riad de a recuceri poziții strategice în apropierea Bab al-Mandab.
Repercusiunile acestei escaladări nu se limitează la securitatea saudită; ele afectează și interesele Egiptului legate de Marea Roșie, Strâmtoarea Bab al-Mandab și Canalul Suez. Perturbarea continuă a navigației maritime amenință o rută comercială internațională vitală și o sursă semnificativă de valută străină pentru Cairo, ceea ce face ca stabilitatea acestor rute maritime să fie o chestiune de interes economic și de securitate direct pentru Egipt.
Abdel-Aty nu a anunțat detalii despre tipul de sprijin militar sau momentul acordării acestuia, nici nu a specificat dacă acesta va include echipamente defensive și nici nu a anunțat o decizie de a desfășura forțe egiptene în Yemen.
Mesajul egiptean coincide cu o mișcare regională de reorganizare a cooperării în domeniul apărării. Abdel-Aty a confirmat că orașul Cairo ia în serios în considerare aderarea la acordul comun de apărare semnat de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan la Mecca pe 7 august. Acordul prevede că un atac armat asupra unui membru este considerat un atac asupra celorlalți, o formulă care consolidează angajamentele reciproce de apărare între statele semnatare.
Cu toate acestea, aderarea Egiptului la acord nu este încă definitivă. Cairo a indicat în august necesitatea studierii aspectelor juridice, constituționale și tehnice înainte de a lua o decizie, având în vedere potențialele obligații de apărare pe care le-ar putea implica aderarea. Aceasta înseamnă că declarația de disponibilitate de a sprijini Arabia Saudită ar trebui interpretată separat de problema aderării la acord, deoarece fiecare are propria cale și propriile considerații.
Mișcările Turciei și Pakistanului oferă un context suplimentar pentru poziția egipteană. Rapoartele indică faptul că Turcia oferă Arabiei Saudite sprijin tehnic și de apărare, inclusiv echipamente și sisteme de apărare aeriană, precum și asistență logistică. Detaliile rolurilor operaționale ale țărilor participante sunt încă în curs de finalizare. Acest lucru sugerează că cooperarea regională se extinde, deși nivelurile și formele de participare variază de la o țară la alta.
Între timp, Cairo se străduiește să-și mențină poziția cu privire la criza din Yemen într-un cadru care afirmă unitatea și suveranitatea Yemenului și solicită o soluție politică la conflict. În timpul comunicărilor sale cu omologul său yemenit, Abdel-Aty a subliniat importanța păstrării unității și suveranității țării într-un mod care să protejeze resursele sale și să servească intereselor poporului său.
Această poziție plasează Egiptul într-o poziție dificilă, cerându-i să echilibreze sprijinirea Arabiei Saudite, protejarea intereselor sale la Marea Roșie și evitarea implicării în angajamente militare a căror natură rămâne nedefinită. Declarația egipteană transmite un mesaj clar de solidaritate către Riad și deschide ușa către o cooperare mai largă în domeniul securității, dar nu specifică forma sau limitele acestei cooperări.
Între pregătirea politică și decizia militară, următorul pas va depinde de natura cerințelor saudite și dacă Cairo își va transpune poziția în acorduri specifice de apărare sau va avansa spre aderarea la Acordul de la Mecca. Până când aceste opțiuni vor deveni clare, poziția declarată a Egiptului rămâne una de disponibilitate de a oferi sprijin, nu o decizie de a participa direct la război.