Anunțul a fost făcut chiar în prima zi de mandat a lui Wes Streeting ca ministru al apărării, numit cu doar câteva ore înainte de proaspătul premier Andy Burnham, în cadrul remanierii guvernamentale de după preluarea funcției de la Keir Starmer.
Streeting a găzduit la Wellington Barracks, în Londra, o întâlnire cu omologii săi japonez, italian și canadian, Shinjiro Koizumi, Guido Crosetto și David McGuinty.
”Prima datorie a oricărui guvern este să ne țină țara în siguranță. De aceea împing acest program înainte chiar în prima mea zi de mandat. GCAP ne consolidează în continuare securitatea, stimulează inovația tehnologică și creează locuri de muncă înalt calificate în tot Regatul Unit”, a declarat noul ministru, citat în comunicatul oficial.
De ce statutul de observator îi oferă Canadei un acces privilegiat la programul GCAP, cunoscut popular ca Tempest, viitorul avion de generația a 6-a
Imagine concept a Tempest, viitorul avion de generația a 6-a. Photo source: Gareth Jennings @X
Statutul de observator îi oferă Ottawei acces privilegiat la program, inclusiv la dezvoltarea capabilităților, colaborarea industrială și planurile de livrare pe termen lung, prin angajament structurat cu națiunile partenere, fără însă a-i acorda un rol decizional. Potrivit ministerului britanic, această formulă deschide, în același timp, calea unor discuții privind o viitoare participare și contribuție canadiană efectivă la program.
Premierul Burnham a legat direct anunțul de angajamentele sale asumate încă din prima zi de mandat.
”Așa cum am spus pe treptele Downing Street, ne vom onora angajamentele privind apărarea și vom folosi această investiție pentru a transforma viețile oamenilor. Și vom lucra chiar mai strâns cu aliații noștri. Așadar, astăzi nu doar reconfirmăm angajamentul față de programul nostru de vârf GCAP, ci sunt încântat să anunț alăturarea Canadei la program ca primă națiune observator”, a declarat acesta, subliniind că GCAP a generat deja 4.500 de locuri de muncă în Regatul Unit.
Macheta avionului Tempest, alături de un F-35. Sursa Foto: Royal Air Force.
Mișcarea se bazează pe decenii de colaborare între Londra și Ottawa, ambele membre Five Eyes și aliați NATO, și integrează Canada într-un program destinat să producă o aeronavă de generația a șasea, concepută să opereze alături de capabilități precum F-35, folosind autonomie avansată, inteligență artificială, sisteme fără pilot și senzori de ultimă generație pentru menținerea superiorității aeriene.
Ottawa a tot cântărit, în ultima perioadă, viitoarele sale aranjamente privind avioanele de vânătoare, pe fondul unei relații public tensionate legate de achiziția de F-35, ceea ce face ca o fereastră structurată către cel mai avansat program non-american de generația a șasea să reprezinte o formulă de acoperire strategică semnificativă.
Statutul de observator creează, de altfel, primul mecanism formal prin care o a patra națiune se poate apropia de un parteneriat care a atras, în trecut, și interesul altor state, printre care Arabia Saudită.
O paralelă inevitabilă cu programul rival european, blocat de propriile certuri industriale
Conceptul proiectului FCAS, viitorul avion european de generația a 6-a franco-german, abandonat între timp. Sursă foto: Airbus
Anunțul canadian capătă o semnificație suplimentară dacă îl privim în oglindă cu situația celuilalt mare program european de generația a șasea, FCAS (Future Combat Air System), dezvoltat de Franța, Germania și Spania.
Aici, componenta centrală a proiectului, aeronava de luptă cunoscută drept New Generation Fighter, a fost declarată oficial oprită pe 8 iunie 2026, după ce cancelarul german Friedrich Merz i-a comunicat președintelui francez Emmanuel Macron, în marja unui summit desfășurat în Muntenegru, că cele două state nu mai pot construi împreună o aeronavă comună.
Decizia a pus capăt unui diferend industrial de ani de zile între Dassault Aviation și Airbus, francezii cerând până la 80% din volumul de lucru și insistând asupra conducerii proiectului, în timp ce nemții, reprezentând și interesele spaniole, au refuzat să cedeze controlul.
Franța va dezvolta acum propria aeronavă de generația a șasea în mod independent, prin Dassault, în timp ce Germania și Spania intenționează să continue cooperarea doar pe componentele mai puțin disputate ale arhitecturii, precum ”cloud-ul de luptă” digital și sistemele de drone Remote Carrier.
Belgia, stat cu statut de observator în FCAS din 2024, a mers și mai departe, declarând prin ministrul apărării, Theo Francken, că ”FCAS a murit”, și a anunțat comanda a încă 11 aeronave F-35A.
Contrastul dintre cele două programe rivale de generația a șasea este, la acest moment, izbitor. Acolo unde GCAP reușește să atragă un nou partener extern, Canada, chiar în ziua în care Londra își reconfirmă angajamentul politic la cel mai înalt nivel, FCAS se confruntă cu fragmentarea propriului nucleu franco-german, într-un diferend descris chiar de oficialii germani drept unul ”care nu a fost o surpriză”, ci rezultatul unei neînțelegeri industriale imposibil de rezolvat după aproape un deceniu de negocieri.
Pentru un program estimat la peste 100 de miliarde de euro, care nu a produs până acum niciun prototip funcțional, eșecul componentei pilotate reprezintă o lovitură dură dată ambiției europene de a construi, fără sprijin american, o aeronavă de vârf pentru anii 2040.