O dilemă a industriei ucrainene de apărare: Producția internă de rachete Patriot blochează fabricarea armamentului pentru atacurile la distanţă în Rusia

Marc DeVore, cercetător în industria de apărare la Universitatea St Andrews, avertizează că o conversie a liniilor tehnologice existente ar genera imediat un deficit critic în stocurile de rachete ofensive ale Kievului. Interceptoarele necesare apărării antiaeriene și armamentul ofensiv cu care Ucraina obține rezultate concurează direct pentru aceleași capacități industriale limitate.

Alegerea tactică imposibilă pe care trebuie să o facă industria de armament din Ucraina

Marc DeVore, care conduce două grupuri de experți cu rol consultativ pentru Ministerul Apărării din Marea Britanie, a solicitat o evaluare tehnică privind posibilitatea ca industria ucraineană să înceapă producția de rachete Patriot într-un interval de un an. 

După cum precizează publicația ucraineană Euromaidan Press, concluzia ambelor comisii a fost negativă. Principalele obstacole tehnologice în producția de rachete sunt motoarele și sistemele de ghidare.

Ansamblul de ghidare reprezintă un secret tehnologic american strict protejat; chiar și producătorii străini care dețin licențe de mult timp depind de subcontractori din Statele Unite pentru aceste componente. Prin urmare, o licență de producție nu elimină deloc dependența de lanțurile de aprovizionare americane.

Motoarele reprezintă un obstacol tehnologic și mai mare, iar industria ucraineană pornește la drum cu un dezavantaj major. Forțele ruse au distrus secțiuni esențiale ale industriei ucrainene de armament la începutul războiului, iar deficitul constant de propulsoare limitează deja eforturile de creștere a producției de rachete autohtone, precum sistemul Neptun. 

De ce asamblarea rachetelor Patriot oprește producția sistemelor ucrainene cu rază lungă de acțiune?

Capacitatea industrială pe care Ucraina ar trebui să o aloce asamblării interceptoarelor Patriot este exact capacitatea utilizată în prezent pentru producția de armament ofensiv. Aceste sisteme de arme cu rază lungă de acțiune nu reprezintă un proiect tactic secundar. Rachetele și dronele cu rază lungă de acțiune ucrainene lovesc constant rafinăriile rusești și infrastructura de aprovizionare a trupelor din Crimeea, constituind una dintre puținele campanii militare în care Kievul dictează termenii operaționali.

Urgența operațională invalidează orice planificare industrială pe termen lung. În timpul atacurilor rusești din 6 iulie, apărarea antiaeriană ucraineană nu a reușit să intercepteze niciuna dintre cele aproape 30 de rachete balistice lansate, conform datelor oficiale ale Forțelor Aeriene Ucrainene. 

Ritmul de producție al Federației Ruse depășește capacitatea Statelor Unite de a fabrica interceptoare, raportul fiind de aproximativ 800 de rachete balistice rusești față de 600 de interceptoare Patriot anual. Matematic, o singură rachetă Iskander necesită lansarea a două sau trei interceptoare Patriot pentru a garanta distrugerea.

O linie de producție ucraineană ar deveni operațională, în cel mai optimist scenariu tehnic, abia la sfârșitul anului viitor. Deficitul actual de interceptoare al Ucrainei este o criză operațională imediată, nu o proiecție pentru anul 2028. Rămâne de clarificat dacă această licență reprezintă doar un pretext politic al Washingtonului, o recunoaștere tacită a faptului că interceptoarele pur și simplu nu mai există fizic după ce conflictul din Iran a epuizat stocurile, o chestiune care necesită o reevaluare completă a promisiunilor făcute la Ankara.