„Nu studiază focile”: Avertismentul categoric al unui general NATO despre adevărata misiune a Rusiei și Chinei în Arctica

Arctica a încetat oficial să mai fie un teritoriu al cooperării științifice izolate, devenind o „linie de front pentru competiția strategică” unde Rusia și China își coordonează eforturile pentru a obține avantaje militare directe. 

Generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem al forțelor NATO în Europa (SACEUR), a profitat de conferința de securitate Folk och Forsvar din Suedia pentru a demonta narativul „misiunilor de pace” în Nordul Îndepărtat.

Conform oficialului american, navele de cercetare și spărgătoarele de gheață trimise de Moscova și Beijing nu se află în regiune pentru a studia fauna locală, ci pentru a cartografia fundul mării în scopuri de interdicție militară și spionaj subacvatic.

Misiunile rusești și chineze din Arctica nu sunt pentru cercetare, ci pentru a „vâna” submarinele aliate

Principalul argument al generalului Grynkewich se bazează pe intensificarea măsurătorilor batimetrice efectuate de navele chineze și rusești, activități care permit detalierea reliefului marin pentru a facilita desfășurarea submarinelor și a sistemelor de senzori. „Ei nu studiază focile sau urșii polari”, a declarat Grynkewich, subliniind că aceste date sunt esențiale pentru a contracara capabilitățile NATO deasupra și sub nivelul mării.

Această transformare a Arcticii dintr-un sanctuar ecologic într-un teatru de operații militare este accelerată de patrulele comune tot mai frecvente, care demonstrează o aliniere strategică fără precedent între Kremlin și Partidul Comunist Chinez.

Această expansiune în regiunea arctică nu are doar o componentă de cercetare militarizată, ci este susținută de un ecosistem financiar paralel. Grynkewich a evidențiat rolul pe care il joacă „flota fantomă” - un grup de aproximativ 1.000 de petroliere care eludează sancțiunile internaționale pentru a finanța efortul de război al Rusiei.

Această rețea, care include și actori precum Iranul și Venezuela, nu doar că asigură fluxul de capital către mașinăria de război a lui Putin, dar prezintă riscuri directe pentru infrastructura critică din Marea Baltică și regiunea arctică, inclusiv pentru cablurile submarine de date care sunt vitale pentru securitatea colectivă a Occidentului.

Arctica, noua linie de front în 2026?

Contextul strategic este complicat și de tensiunile interne din cadrul Alianței, provocate de presiunile administrației Trump pentru achiziționarea Groenlandei, o masură pe care Washingtonul o consideră necesară pentru securitatea națională.

 În timp ce liderii europeni, în special cei din Danemarca, Germania și Franța, resping categoric ideea unui transfer de control asupra teritoriului autonom, Grynkewich a ales să evite dimensiunea politică a retoricii americane, concentrându-se exclusiv pe necesitatea de a întări flancul nordic.

Mesajul său către aliați a fost unul de pragmatism politic: angajamentele financiare „istorice” asumate la Summitul de la Haga din 2025 nu sunt suficiente dacă nu se traduc rapid în echipamente, muniție și capacități de producție livrate efectiv în inventarele militare.

Deși comandantul NATO consideră că teritoriul Alianței nu se află sub o amenințare iminentă din cauza concentrării forțelor ruse în Ucraina, el avertizează că timpul deciziilor lente a trecut. Rusia continuă să testeze sisteme de armament avansate în Marea Barents, profitând de cooperarea tehnologică cu Iranul și de sprijinul militar oferit de trupele nord-coreene de la granița ucraineană.

În 2026, pregătirea NATO pentru „ceea ce ar putea crește foarte rapid” în Arctica depinde de capacitatea alianței de a trece de la dialogul politic la o prezență militară consolidată capabilă să protejeze rutele maritime și infrastructura subacvatică în fața unei axe a puterilor ostile tot mai bine coordonate.