Neutralitatea nu înseamnă absență ori de ce Republica Moldova are nevoie de diplomație militară

Dar neutralitatea nu este o formă de dispariție. Articolul 11 din Constituție proclamă neutralitatea permanentă și interzice dislocarea trupelor militare ale altor state pe teritoriul Republicii Moldova. Din păcate, puțini din cetățenii Republicii Moldova înțeleg faptul că Rusia încalcă direct neutralitatea prin menținerea unui regim de ocupație în estul statului, în regiunea transnistreană.

Curtea Constituțională de la Chișinău a mers însă mai departe și a explicat limpede că participarea la sisteme de securitate colectivă similare celui al ONU, la operațiuni de menținere a păcii și la operațiuni umanitare nu contrazice neutralitatea. Dimpotrivă, în logica securității moderne, izolarea riscă să lase un stat fără credibilitate și fără parteneri atunci când are cea mai mare nevoie de ei. Cu alte cuvinte, neutralitatea R. Moldova nu interzice diplomația militară. O cere, dacă vrem ca ea să fie respectată și nu doar declarată. 

Pentru un stat mic, aflat la granița războiului, diplomația militară nu este un moft doctrinar, ci o formă de supraviețuire inteligentă. Diplomația militară înseamnă prezență, contact, încredere, interoperabilitate, reputație și capacitatea de a arăta că Republica Moldova nu este doar un beneficiar pasiv de securitate, ci un actor care poate contribui, proporțional cu resursele sale, la stabilitatea regională și internațională. Exact acest mesaj a fost formulat public de conducerea apărării de la Chișinău atunci când a subliniat că, prin participarea la misiuni internaționale, R. Moldova dovedește că nu este doar consumator de securitate, ci și contributor la menținerea păcii și promovarea valorilor democratice.

Într-o epocă în care statutul internațional se construiește nu doar la tribuna ONU, ci și în teren, în misiuni, în centre de instruire și în rețele profesionale, absența costă. Ea produce tăcere strategică. Iar tăcerea strategică a unui stat vulnerabil este o invitație la marginalizare. 

Misiuni internaționale ale Armatei Naționale a R. Moldova

R. Moldova are deja exemple care demonstrează că această cale nu doar este posibilă, ci și funcționează. Participarea la misiunea KFOR din Kosovo, începută în martie 2014, a marcat prima contribuție a Moldovei la o operațiune NATO. De atunci, contribuția a devenit una constantă, prin rotații succesive. În ianuarie 2025, de exemplu, al 22-lea contingent al Armatei Naționale a plecat în Kosovo cu 41 de militari, inclusiv șapte geniști, un ofițer de stat major și un pluton de 33 de infanteriști. Importanța politică a acestei prezențe a fost reconfirmată chiar în martie 2026, când secretarul general al NATO a mulțumit Republicii Moldova pentru contribuția sa valoroasă la pace și securitate, inclusiv pentru participarea la KFOR. Acesta este sensul concret al diplomației militare, și anume să fii prezent acolo unde se construiește încrederea, să fii văzut ca partener serios și să revii acasă cu experiență profesională, contacte și prestigiu instituțional. 

La fel de important este faptul că R. Moldova nu s-a limitat la o singură vitrină de cooperare. În cadrul ONU, Chișinăul a participat ani la rând prin observatori militari și ofițeri de stat major. În 2022, Misiunea Permanentă a Republicii Moldova la ONU anunța că zece ofițeri moldoveni erau detașați în trei misiuni ONU, UNMIK în Kosovo, UNMISS în Sudanul de Sud și MINUSCA în Republica Centrafricană, iar alți doi lucrau în Departamentul ONU pentru Operațiuni de Pace.

În 2024, aceeași reprezentanță a confirmat că Moldova continuă să trimită observatori în UNMISS, MINUSCA și UNMIK și, în plus, participă cu un contingent militar în UNIFIL, în Liban, alături de forțele italiene. Tot atunci, diplomația moldovenească a subliniat că țara a depășit ținta de 20% privind participarea femeilor în operațiunile ONU de pace. Pentru o republică mică, aceasta nu este o statistică de decor. Este dovada că profesionalismul și seriozitatea pot fi convertite în capital diplomatic real. 

UNIFIL este, de altfel, un al doilea exemplu foarte puternic. Armata Națională a dislocat în februarie 2023 primul contingent în misiunea ONU din Liban, iar Ministerul Apărării a subliniat că aceasta este prima misiune ONU în care Republica Moldova a trimis un contingent de 32 de militari profesioniști. Semnificația nu este doar militară. Ea este politică. Arată că R. Moldova poate trece de la prezența punctuală a unor ofițeri la participarea organizată a unei unități, sub comandă internațională, cu standarde, reguli și responsabilități clare. Fiecare asemenea pas întărește argumentul că neutralitatea nu este incompatibilă cu solidaritatea internațională, iar diplomația militară nu înseamnă agresivitate, ci capacitatea de a acționa legitim, disciplinat și credibil sub mandat internațional. 

Dimensiunea europeană întărește aceeași concluzie. Ministerul Afacerilor Externe arată că, între 2014 și 2020, Republica Moldova a detașat opt experți naționali în misiuni de gestionare a crizelor ale Uniunii Europene, iar Republica Moldova a fost invitată să participe la misiuni precum EUCAP NESTOR, EUBAM Libya și EUTM Mali. Mai recent, în noiembrie 2025, Uniunea Europeană a salutat participarea activă a Moldovei la misiuni și operațiuni desfășurate în cadrul Politicii de Securitate și Apărare Comună. Pentru un stat care negociază integrarea europeană, acesta este un argument esențial. Nu poți cere să fii tratat ca parte a familiei politice europene și, în același timp, să refuzi orice contribuție concretă la bunurile comune ale acelei familii. Aderarea la comunitatea politică europeană nu se măsoară doar în reforme și legi, ci și în disponibilitatea de a împărți responsabilități. 

Asul din mânecă și avantajul diplomatic al Moldovei: Batalionul de geniu „Codru”

Dacă există însă un domeniu în care R. Moldova poate transforma experiența sa într-un avantaj diplomatic clar, acel domeniu este deminarea. Batalionul de geniu „Codru”, format în 1992, a participat până în 2025 la circa 3.300 de misiuni de deminare pe teritoriul Republicii Moldova și a nimicit peste 95.000 de obiecte explozive. Infrastructura sa include și Centrul de excelență EOD al Armatei Naționale. Dar adevărata carte de vizită a geniștilor moldoveni a fost construită și în afara țării. În Irak, potrivit unor surse moldovenești, cele șase contingente trimise între 2003 și 2008 au neutralizat peste 400.000 de obiecte explozive de diferite calibre. Landmine Monitor consemna, pentru perioada 2003–2007, distrugerea a 322.253 de mine și alte resturi explozive de război. Chiar dacă metodologiile de contabilizare diferă, un lucru este incontestabil. R. Moldova a acumulat în Irak o experiență de deminare pe care puține state din regiune o pot invoca în mod credibil. 

Tocmai de aceea, ajutorul pentru Ucraina, în domeniul deminării, ar trebui să devină una dintre mizele centrale ale diplomației militare moldovenești. Nu vorbim despre un salt în necunoscut, ci despre o continuare logică a unor pași deja făcuți. În mai 2022, ministrul moldovean de externe își exprima disponibilitatea de a detașa un contingent de geniști în Ucraina pentru a contribui la deminarea zonelor și la protejarea civililor. În iunie 2023, Ministerul Apărării anunța oficial că specialiștii Batalionului „Codru” îi vor instrui pe colegii lor din Forțele Armate ale Ucrainei în identificarea și nimicirea obiectelor explozive, în cadrul unui curs organizat la Centrul de excelență EOD al Armatei Naționale, ca parte a asistenței umanitare oferite specialiștilor ucraineni. Iar în 2025, Guvernul de la Chișinău a amintit din nou, explicit, sprijinul și instruirea oferite geniștilor ucraineni. Așadar, precedentul există. Nu mai discutăm despre o posibilitate abstractă, ci despre o capacitate deja demonstrată. 

Iar nevoia Ucrainei este uriașă. Platforma oficială Demine Ukraine arată că până la 144.000 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean sunt potențial contaminați cu mine și alte resturi explozive de război. Un raport citat de UNDP, pe baza evaluării rapide de nevoi a Băncii Mondiale, estima costul evaluării și curățării acestor terenuri la 34,6 miliarde de dolari. În fața unei asemenea scări, nimeni nu poate pretinde că R. Moldova va schimba singură situația.

Dar tocmai aici stă logica diplomației militare, și anume statele mici nu contează prin masă, ci prin nișe de competență. R. Moldova nu poate oferi mii de militari și nici bugete de superputere. Poate însă oferi ceea ce are mai valoros, și anume instructori cu experiență reală, credibilitate profesională în neutralizarea munițiilor, capacitate de pregătire și un cadru politic legitim pentru cooperare umanitară. 

Ce ar însemna, concret, o implicare inteligentă? În primul rând, instituționalizarea programelor de instruire pentru geniștii ucraineni pe teritoriul Republicii Moldova, sub un format repetitiv, predictibil și transparent, eventual în cooperare cu UE, ONU, Italia, Statele Unite sau alți parteneri deja implicați în sprijinul Armatei Naționale. În al doilea rând, dezvoltarea unui format de tip train-the-trainer, astfel încât un număr limitat de specialiști moldoveni să poată multiplica rapid competențele în sistemul ucrainean. În al treilea rând, extinderea instruirii dincolo de simpla neutralizare a munițiilor, incluzând managementul riscurilor, cartografierea zonelor contaminate, protecția populației civile, proceduri de securitate pentru terenuri agricole, cooperare între geniști și autoritățile civile, precum și recuperarea terenurilor pentru utilizare economică. Aceste idei sunt o inferență firească din experiența pe care Moldova o are deja în deminare internă, în pregătirea oferită militarilor ucraineni și în misiunile internaționale la care participă. 

Mai există un element prea puțin discutat. Diplomația militară nu se face doar prin trupe trimise în misiuni, ci și prin capacitatea de a deveni gazdă pentru dialog, formare și schimb de expertiză. În martie 2026, Chișinăul a găzduit delegați din peste 30 de state la Black Sea Security Conference, o dovadă că Republica Moldova poate fi și o platformă de conversație strategică, nu doar un obiect al conversației altora. Dacă acest rol de gazdă este legat de nișe în care R. Moldova are credibilitate, precum deminarea, pregătirea pentru misiuni de pace sau cooperarea civil-militară, atunci țara poate construi un profil distinct în regiune. Nu unul spectaculos, ci unul util, serios și căutat. Pentru un stat mic, acesta este poate cel mai potrivit tip de influență pentru ambițiile R. Moldova. 

Dar deminarea nu este singurul domeniu în care R. Moldova își poate construi profilul. Un stat ca Republica Moldova poate deveni util în misiuni internaționale și prin observatori militari, ofițeri de stat major, echipe medicale, specialiști în logistică, poliție militară, protecția infrastructurii critice, comunicații strategice și instruire pentru respectarea standardelor internaționale. KFOR, UNIFIL și misiunile ONU au arătat deja că R. Moldova poate funcționa eficient în structuri multinaționale.

Experiența acumulată acolo trebuie transformată într-o strategie de stat, cu mai puțină improvizație, mai multă specializare, dar și mai puține complexe de inferioritate, mai multă încredere în domeniile în care R. Moldova chiar are expertiză. Inclusiv faptul că statul a crescut participarea femeilor în misiunile ONU de pace este un semnal că diplomația militară poate fi folosită și pentru a proiecta o imagine de stat modern, compatibil cu standardele internaționale actuale, nu încremenit în reflexele secolului trecut. 

Marea miză nu e doar militară

În fond, marea miză nu este doar militară. Este una de statut. Un stat există cu adevărat în comunitatea internațională nu doar atunci când cere sprijin, ci și atunci când aduce ceva la masa comună. Republica Moldova are nevoie de parteneri, de garanții politice, de solidaritate și de vizibilitate externă. Dar toate acestea se obțin mai greu dacă țara apare doar ca frontieră fragilă, ca victimă potențială sau ca beneficiar de asistență.

Se obțin mai ușor atunci când RMoldova poate spune că am fost în Kosovo, am servit în Liban, am avut observatori în misiunile ONU, am trimis experți în misiuni europene, am instruit geniști ucraineni, avem o școală de deminare respectată, avem oameni care știu să lucreze sub mandat internațional și să livreze rezultate. Atunci neutralitatea încetează să mai fie interpretată ca pasivitate și începe să fie înțeleasă corect. Ca libertate de decizie și ca obligație de a-ți apăra interesele prin instrumente legitime, inclusiv prin diplomație militară. 

Republica Moldova nu va deveni importantă prin retorică solemnă despre pace, ci prin contribuții concrete la pace. Nu prin așteptare, ci prin prezență. Nu prin frica de a deranja, ci prin curajul de a fi utilă. Iar dacă există un loc unde acest adevăr poate fi demonstrat repede, credibil și onorabil, acel loc este chiar deminarea Ucrainei și participarea susținută la misiuni internaționale. Pentru Chișinău, aceasta nu este o abatere de la neutralitate. Este modul matur de a o face credibilă.