Statele de pe flancul estic, aflate sub amenințarea directă a Rusiei, au abandonat loialitatea față de producătorii vest-europeni în favoarea unor contracte care garantează volume mari și transfer de tehnologie imediat. O analiză publicată de MILITARNY identifică trei factori tehnici care explică avantajul competitiv al industriei de armament sud-coreene, transformând aceste sisteme de arme în soluția principală pentru modernizarea accelerată a capacităților de apărare ale Europei.
Primul factor este rata de automatizare a liniilor de producție, care permite Seulului să livreze echipamente în volume pe care industria europeană nu le poate susține fără investiții masive.
Al doilea element este compatibilitatea digitală nativă cu standardele NATO, fapt ce permite integrarea imediată în rețelele de comandă și control existente. Al treilea factor, esențial pentru statele europene, este arhitectura deschisă a platformelor, care permite transferul de tehnologie și producția locală, cu este cazul recentului centru deschis în România din Petrești.
În timp ce consorțiile germane sau franceze se confruntă cu termene de livrare de trei până la cinci ani pentru pachete limitate de tancuri Leopard 2, Hyundai Rotem a livrat primele unități K2 Black Panther către Polonia la doar trei luni de la semnarea acordului.
De ce Coreea de Sud a devenit principalul furnizor de armament pentru flancul estic al NATO?
Hanwha Aerospace și Korea Aerospace Industries au demonstrat că pot scala producția pentru a înlocui echipamentele de tip sovietic donate Ucrainei într-un ritm pe care industria din Germania, Franța sau Marea Britanie nu îl poate susține fără investiții masive și restructurări birocratice care ar dura peste 20 de ani.
Acest parteneriat marchează abandonarea de către România a statutului de simplu cumpărător de tehnică militară. Bucureștiul se poziționează acum ca nodul industrial al strategiei sud-coreene în Europa, asigurând o capacitate de producție locală care lipsește majorității aliaților de pe flancul estic. Inaugurarea centrului de excelență H-ACE din Petrești, județul Dâmbovița, la inceputul lunii februarie 2026, reprezintă prima facilitate de producție Hanwha Aerospace pe continentul european.
Această unitate de 180.000 de metri pătrați nu este o simplă stație de asamblare, ci un centru industrial integrat care include linii de testare, laboratoare de cercetare și o pistă de verificare de 1,7 kilometri.
De ce strategia „Made în România” de la Petrești poate asigura o oarecare independenţă militară industrială
Prin semnarea contractului pentru 54 de obuziere K9 Thunder și 36 de vehicule K10, Bucureștiul a securizat un transfer de tehnologie care vizează o localizare de 80% prin participarea a peste 30 de companii românești. Decizia strategică a României de a găzdui producția sistemelor K9 și, potențial, a vehiculelor de luptă pentru infanterie (IFV), poate transforma industria națională într-un exportator regional.
Produsele realizate la Petrești vor purta eticheta „Made in Romania”, ceea ce permite Bucureștiului să evite restricțiile noilor directive europene privind achizițiile extracomunitare. În timp ce Bruxelles-ul încearcă să protejeze piața internă prin programe precum EDIP sau SAFE, România a integrat tehnologia coreeană în ecosistemul industrial european, asigurându-și o autonomie strategică pe care partenerii occidentali nu au fost dispuși să o ofere.
Eșecul producătorilor tradiționali europeni de a concura cu oferta Seulului este evident în state precum Norvegia, Estonia și, recent, România. Hanwha Aerospace a început deja construcția unei fabrici de pulberi speciale în Polonia, consolidând o rețea de producție și mentenanță care acoperă întreg flancul estic.
Această nouă realitate militară obligă companiile precum Rheinmetall sau BAE Systems să își revizuiască radical modelele de business. Dacă nu vor adopta viteza și deschiderea sud-coreeană pentru transferul de tehnologie, producătorii europeni vor rămâne furnizori de nișă într-o regiune unde deciziile de achiziție sunt acum dictate exclusiv de rapiditatea livrării și de capacitatea de producție locală.