Operațiunea „Absolute Resolve” a scos la iveală nu doar vulnerabilitatea regimului, ci și colapsul structural al unei forțe aeriene care, pe hârtie, trebuia să fie cea mai formidabilă din regiune.
În timp ce trupele de elită americane pătrundeau în reședința prezidențială, flota de avioane Sukhoi și F-16 a Venezuelei a strălucit prin absență, lăsând în urmă o întrebare care bântuie acum analiştii militari: unde a fost aviația lui Maduro în momentul decisiv?
Eșecul de a ridica de la sol interceptoarele Sukhoi Su-30 sau veteranele F-16 Fighting Falcon nu a fost doar o eroare tactică, ci rezultatul unei combinații letale între tehnologia superioară de bruiaj a SUA și degradarea internă a regimului bolivarian.
Cum a paralizat SUA aviația Venezuelei?
Potrivit planificatorilor militari de la Pentagon, citaţi de publicaţia americană Breaking Defense, succesul raidului a depins de o „orbire” electronică totală.
Forțele americane au utilizat capabilități avansate furnizate de SPACECOM și CYBERCOM pentru a paraliza rețelele de radar și comunicații ale Venezuelei, creând un coridor de infiltrare la joasă altitudine pe care apărarea antiaeriană furnizată de Rusia nu l-a putut detecta la timp.
Realitatea tehnică a flotei venezuelene, oficial denumită Aviación Militar Bolivariana, este însă mult mai sumbră decât propaganda oficială.
Radiografia colapsului forțelor aeriene din Venezuela
Deși Caracasul se lăuda cu patru escadrile de aparate rusești Sukhoi și două de avioane americane F-16, ani de sancțiuni internaționale și o criză economică endemică au transformat aceste active în „regine ale hangarului”.
Lipsa pieselor de schimb a forțat armata să canibalizeze jumătate din flotă pentru a menține restul aparatelor în stare de funcționare, însă chiar și avioanele capabile de zbor au fost limitate de armament învechit și de un deficit cronic de piloți antrenați.
Trădare sau incompetență? De ce niciun pilot nu s-a ridicat de la sol să-l apere pe Maduro
Dincolo de fierul vechi și de bruiajul electronic, factorul uman a fost cel care a pecetluit soarta regimului în acea noapte. Experții militari subliniază că moralul piloților venezueleni se afla la un minim istoric.
Epurările constante ordonate de Maduro împotriva presupușilor puciști și dezertările masive din rândul personalului tehnic au lăsat forțele aeriene cu o mână de piloți îmbătrâniți, lipsiți de orele de antrenament necesare pentru o reacție rapidă în condiții de luptă.
În noaptea raidului, când baza aeriană El Libertador din Maracay a fost lovită, ordinul de decolare fie nu a ajuns niciodată, fie a fost ignorat de un comandament paralizat de frică.
Consecințele politice ale acestui eșec răsunător au început deja să modifice arhitectura puterii la Caracas. În timp ce președintele interimar Delcy Rodríguez încearcă să stabilizeze situația prin numirea generalului Gustavo González López la conducerea serviciilor de contrainformații, structura militară rămâne în stare de șoc.
Rămânerea în funcție a ministrului apărării, Vladimir Padrino López, este privită mai degrabă ca o măsură de supraviețuire disperată decât ca un semn de încredere.
Absența aviației din acea noapte a demonstrat că, în ciuda miliardelor investite în tehnică rusească și chineză, regimul Maduro a fost, în final, o fortăreață de carton prăbușită sub presiunea unei operațiuni executate cu o precizie care a lăsat Caracasul mut.