Impropriu spus primul, căci în 2024 România a achiziționat două elicoptere H215M cu capabilități de luptă la suprafață (ASuW), destinate Forțelor Navale, dar ele vor fi livrate abia în 2029, cu un cost de aproximativ 160 de milioane de euro per elicopter, ce depășește prețul unui F-35. Din această sumă 30 de milioane de euro reprezintă suma alocată pentru sistemul de rachete și muniția aferentă. Contractul pentru rachete a fost semnat cu filiala italiană a francezilor de la MBDA.
În mecanismul european SAFE în care a fost introdusă însă achiziția a 12 elicoptere, se menționează negru pe alb: H225M produse de Airbus. Suma alocată este de 852 milioane euro.
În prezent Armata României operează bătrânele IAR 330, elicoptere care au fost produse acum câteva decenii la Brașov sub o licență franceză, ceea ce a fost una dintre puținele colaborări în plan militar între o țară NATO și una din blocul comunist. Programul a început în 1974.
IAR-330 Puma Foto: Eugen Mihai via. Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale
Potrivit estimărilor azi mai sunt în serviciu aproximativ 60 de elicoptere IAR-300 în diferite variante. Versiunea de atac e Puma SOCAT, destinată luptei antitanc, dar există și o versine pentru Marină, IAR-330 Puma Naval. Spre deosebire de restul flotei, cele 3 elicoptere din această versiune Puma Naval sunt operate de Grupul de Elicoptere Tuzla și sunt subordonate direct Forțelor Navale Române.
Toate aceste aparate de zbor cu aripi rotative destinate misiunilor de transport trupe, sprijin la sol, evacuare medicală sau recunoaștere aparțin Forțelor Aeriene Române și sunt detașate pentru a sprijini și operațiunile infanteriei.
Așadar, nevoia de elicoptere pentru a înlocui bătrânele IAR-330 Puma, dar și pentru dotarea Forțelor Terestre e mare.
Cum s-a ajuns la decizia de H225M?
Elicopter H225M al Ungariei. Photo source: Guvernul maghiar
Nu știm exact, căci MApN nu a venit cu o explicație oficială. Într-adevăr, față de alte programe din SAFE unde se vor purta negocieri cu mai multe companii, la elicoptere a fost ales de la început H225M pentru Armată.
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a confirmat achiziția celor 12 elicoptere H225M pentru a înlocui o parte din IAR-330 Puma ale Armatei, dar nu a menționat cum s-a ajuns la achiziția acestui model. MApN a explicat însă de ce doar 12 aparate, menționând totodată că producția și mutarea licenței în România e exclusă.
„S-a ajuns la acest număr distribuind prioritățile pe care Armata Română le are la împărțirea banilor pe care îi putem prinde prin acest mecanism SAFE” - Radu Miruță, ministrul Apărării.
Cu alte cuvinte dacă se alocau mai multe fonduri pentru a achiziționa mai mult de 12 elicoptere, s-ar fi cumpărat mai puține sisteme de armament din alte programe.
O provocare va fi însă și livrarea acestora în timp, deci în aproximativ 3 ani și jumătate, dacă ne uităm pe calendarul în care vor fi livrate cele două H215M pentru Marină (patru ani) sau pe calendarul Ungariei tot pentru elicoptere H225M.
Amintim că pentru a accesa fondurile complete în mecanismul de finanțae SAFE, la dobânzi avantajoase, livrările trebuie să se facă până la finalul lui 2030.
Alte opțiuni? România are și Black Hawk în dotare, dar nu pentru Armată. Diferențe între Black Hawk și H225M
Black Hawk, sursă foto: PZL Mielec
Black Hawk putea fi o optiune, deși SAFE vizează achiziții în interiorul industriei europene de apărare, aparatele Black Hawk sunt produse în Polonia de PZL Mielec, sub licență Lockheed Martin, PZL fiind parte a Lockheed.
Dacă Armata nu a ales Black Hawk, a făcut-o Ministerul de Interne. Au fost achiziționate 8 elicoptere S-70i Black Hawk pentru Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU). Toate au fost produse și livrate din Polonia, ultimul cu 7 luni înainte de termen.
Programul MAI vizează și cooperarea industrială, căci mentenanța acestor elicoptere e asigurată de Aerostar Bacău.
Black Hawk sau H225M?
Ambele sunt elicoptere moderne, răspunsul e depinde ce își doresc mai exact planificatorii Armatei pentru următoarele decenii.
Spre exemplu pe a acoperi distanțe mai mari și la capitolul autonomie, H225M e o soluție mai potrivită, atunci când operezi în Marea Neagră, în misiuni lungi sau trebuie să acoperi distanțe mari între bazele miitare. Cu alte cuvinte H225M „stă mai mult în aer”; Black Hawk poate face asta de asemenea, da nu la fel de eficient. H225M este gândit pentru a fi stabil, spațios și să dețină autonomie. Se pliază pe misiuni de evacuări, dezastre civile, transport voluminos, incusiv un număr mare de militari, ori misiuni MEDEVAC.
Black Hawk are alt profil fiind centrat pe un elicopter de luptă „de zi cu zi”.
În domenii precum inserția sau extracția din teatrul de operații, misiuni de căutare / salvare în teatru sub foc inamic ori ale trupelor speciale, Black Hawk are un avantaj fiind proiectat special pentru a opera ca un elicopter militar. Zborul la joasă altitudine, aterizare pe teren accidentat sau nivelul de protecție în caz de accident, sunt alte puncte forte, Black Hawk fiind mai mic, mai agil și mai dificil de observat de un potențial inamic.
Black Hawk, photo: U.S. Army
H225M oferă acces la un lanț de aprovizionare european, Black Hawk punctează și el la capitolul integrare și logistică, fiind operat de majoritatea statelor NATO. Acesta din urmă dispune de o capacitate mai rapidă de reparații chiar pe câmpul de luptă, fiind reintrodus rapid în luptă chiar și după o mentenanță superficială sub presiune.
Atât H225M cât și Black Hawk sunt elicoptere performante, cu diferențe asupra tipului de misiune.
Având în vedere că viitoarele elicoptere vor fi operate pentru următoarele decenii, o flotă mixtă ar putea fi o soluție în acest sens, atât operațional cât și financiar.
În prezent România va dispune de 12 elicoptere H225M pentru Armată și are deja de 8 elicoptere Black Hawk la MAI. Nevoia însă pentru Armata României e mult mai mare decât cele 12 aparate H225M achiziționate prin mecanismul SAFE, iar programul achiziției de elicoptere, odată început, va fi probabil, sperăm noi, și continuat.