Lituanienii susţin că această inițiativă nu este un simplu proiect de infrastructură civilă, ci o componentă esențială a logisticii de război, concepută special pentru a susține staționarea permanentă a brigăzii germane pe flancul estic al NATO.
Eficiența militară a Lituaniei a fost mult timp subminată de un vestigiu tehnic al ocupației sovietice: ecartamentul feroviar de 1520 mm. Diferența de ecartament reprezintă o deficiență logistică fatală, transformând sudul Lituaniei într-o zonă imposibil de apărat rapid în eventualitatea unei ofensive rusești care necesită un răspuns militar imediat. Noua magistrală către Rudninkai, integrată în viziunea mai largă a coridorului Rail Baltica, adoptă standardul european de 1435 mm, potrivit LTGInfra.
Această schimbare tehnică permite trenurilor încărcate cu tancuri și vehicule blindate să ruleze neîntrerupt din inima Germaniei până la zonele de antrenament din sud-estul Lituaniei, eliminând întârzierile care ar putea decide soarta unei operații militare defensive.
Specificațiile tehnice ale acestui proiect reflectă prioritățile de luptă, nu pe cele comerciale. Liniile și podurile sunt proiectate pentru a suporta o sarcină de 25 de tone pe osie, o capacitate dublă față de necesarul transportului civil de pasageri.
De ce investește Lituania în linii feroviare capabile să suporte transportul tancurilor grele?
În regim de conflict, logistica militară va prelua controlul total asupra rețelei, o singură garnitură de 40 de vagoane având capacitatea de a înlocui un convoi rutier militar lung de șapte kilometri.
Această densitate a transportului reduce vulnerabilitatea întăririlor NATO în fața monitorizării și a sabotajului, oferind o capacitate de reacție pe care rețeaua de drumuri nu o poate asigura.
Potrivit Defence-Blog, președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a eliminat orice eufemism la forumul LTG de la Vilnius, declarând că mobilitatea militară și protecția infrastructurii critice sunt acum pilonii centrali ai planificării securității europene. Lituania forțează astfel restul Uniunii Europene să recunoască faptul că investițiile în transport trebuie să aibă o dublă utilitate, servind cerințele de apărare în mod prioritar.
Modernizarea punctelor de trecere a frontierei și eliminarea barierelor birocratice care încetinesc mișcarea trupelor nu mai sunt opțiuni politice, ci cerințe operative într-o regiune unde timpul este resursa cea mai prețioasă.
Deși costurile pentru adaptarea acestor linii la standarde militare sunt cu 25% mai mari decât cele ale unei rețele feroviare obișnuite, Vilnius și Bruxelles consideră investiția justificată prin prisma descurajării agresiunii. Urgența finalizării segmentului central al Rail Baltica până în 2030 este dictată de realitatea de pe teren, nu de calendare administrative.
Lituania demonstrează că o linie de cale ferată cu ecartament european, capabilă să transporte divizii blindate în timp record, valorează mai mult pentru stabilitatea regională decât orice structură defensivă statică moștenită din secolul trecut.