De ce a devenit Polonia aliatul model într-un NATO fragmentat și care este prețul real al „umbrelei” americane

Tensiunile recente dintre ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, și miliardarul Elon Musk au scos la iveală o vulnerabilitate sistemică: capacitatea unor actori privați de a desfășura o „politică externă” proprie, adesea în contradicție directă cu interesele de securitate națională. Acuzațiile conform cărora forțele ruse ar utiliza sistemul Starlink în Ucraina reprezintă, în viziunea lui Daniel Fried, o încălcare gravă a unui principiu fundamental al politicii externe americane.

„Nicio companie americană nu ar trebui să poată opera în afara cadrului legal al sancțiunilor și controalelor la export. Nu există excepții pentru anumite personalități”, afirmă Fried.

De decenii, Statele Unite au menținut o barieră tehnologică fermă în fața Rusiei, o politică ce a fost doar consolidată după invazia din 2022. Deși în fazele inițiale ale conflictului din Ucraina Starlink a fost un instrument vital pentru supraviețuirea Kievului, transformarea sa într-o resursă accesibilă forțelor de ocupație subminează direct eforturile aliate. Pentru Fried, responsabilitatea furnizorului este absolută, acesta subliniind că nicio personalitate, indiferent de influența sa globală, nu poate fi scutită de obligația de a împiedica tehnologia americană să fortifice mașinăria de război a Kremlinului.

India și reorientarea Europei: Efectul de bumerang al tarifelor

În timp ce Washingtonul folosește tarifele comerciale ca pe o armă universală cu care exercita presiune politica, Europa pare să fi învățat lecția autonomiei prin forța împrejurărilor. Graba cu care Uniunea Europeană a finalizat acordul comercial cu India nu este doar o mișcare economică de conjunctură, ci un act de „auto-apărare” strategică. Este o ironie a politicilor izolaționiste faptul că acestea determină restul lumii să construiască rețele comerciale complexe din care Statele Unite sunt, treptat, excluse.

Fried avertizează însă că această căutare de alternative trebuie să rămână riguros ancorată în sfera democrațiilor. El argumentează că parteneri precum India și Japonia sunt aliați naturali în apărarea ordinii bazate pe reguli, în timp ce o eventuală derivă către Beijing ar reprezenta o eroare strategică majoră, transformând nevoia de independență economică într-o dependență de un competitor strategic mult mai periculos. În acest context, realismul bazat pe valori devine singura cale prin care comerțul poate fi separat de capcanele politice ale regimurilor autoritare.

Polonia: Modelul de „aliat serios” într-un NATO fragmentat

În peisajul european actual, Polonia ocupă o poziție privilegiată și atipică. Cu investiții în apărare care depășesc pragul de 2% din PIB, Varșovia a devenit interlocutorul favorit al Washingtonului, fiind văzută ca o țară care își plătește „facturile” și își asumă responsabilitatea. Totuși, Fried observă o schimbare subtilă de doctrină sub noua administrație americană, care pare să favorizeze un model de tip sprijin logistic de la distanță în detrimentul implicării directe.

Această nouă realitate sugerează că, dacă Polonia sau Franța doresc să joace un rol mai activ în Ucraina, Washingtonul le va încuraja să preia frâiele operaționale, oferind susținerea tehnică necesară, dar menținând forțele americane în afara primei linii. Este un moment de recalibrare care forțează Europa să treacă rapid de la statutul de consumator de securitate protejat la cel de furnizor activ, capabil să gestioneze crizele regionale prin forțe proprii.

Risipirea capitalului politic: De la Groenlanda la haosul intern

Diplomatul de carieră Daniel Fried nu își ascunde îngrijorarea față de acțiunile care știrbesc imaginea istorică a Americii ca „oraș strălucitor de pe deal”. Amenințările la adresa suveranității Groenlandei și tensiunile provocate cu aliați NATO precum Danemarca nu sunt doar incidente diplomatice bizare, ci erori strategice care subminează încrederea în Alianță. În același timp, violența internă și instabilitatea din agențiile federale transmit lumii un mesaj de vulnerabilitate.

Când statul de drept este pus sub semnul întrebării prin haosul agențiilor precum ICE, capitalul politic al Statelor Unite se risipește fără a obține avantaje reale la masa negocierilor. Într-o lume în care autoritarismul este în creștere, America riscă să își piardă cea mai mare forță de atracție, și anume autoritatea morală și predictibilitatea juridică, elemente care au definit hegemonia sa în ultimul secol.

Concluzie: Coridorul îngust spre 2030

Viitorul alianței transatlantice depinde de capacitatea ambelor maluri ale oceanului de a accepta o formă de parteneriat mai echilibrată, dar nu mai puțin solidă. O Europă care încetează să se plângă și începe să acționeze, alături de o Americă ce realizează că partenerii puternici sunt mai valoroși decât supușii, reprezintă singura cale către o pace sustenabilă. Deși perioada actuală de recalibrare este brutală, Fried rămâne optimist, considerând că acest proces poate duce la o alianță mai puternică decât oricând, cu condiția ca ambele părți să aleagă drumul îngust al cooperării democratice.