De ce a devenit flota fantomă a Rusiei ținta principală a marinei franceze și ce riscă tancurile petroliere suspecte care ajung în Marea Mediterană

Operațiunea Grinch: Un semnal de forță în Mediterana

Recenta interceptare a tancului petrolier Grinch (cunoscut și sub numele de Carl) în apropierea Strâmtorii Gibraltar reprezintă punctul de cotitură al acestei noi strategii. Desfășurată ca o operațiune comună între forțele navale franceze și britanice, capturarea navei a semănat mai degrabă cu o acțiune de comando decât cu un simplu control vamal. 

Soldați coborând din elicoptere pe puntea unei nave care naviga sub pavilionul Insulelor Comore, dar care plecase din portul arctic Murmansk, au confirmat suspiciunile pe care președintele Emmanuel Macron le-a numit ulterior „o încălcare flagrantă a dreptului internațional”.

Anchetatorii din Marsilia au stabilit că nava utiliza un pavilion fals pentru a eluda plafonarea prețului petrolului rusesc, o practică devenită monedă curentă pentru ceea ce S&P Global estimează a fi unul din cinci tancuri petroliere la nivel mondial. Aceste nave, adesea aflate la finalul duratei de viață operaționale, navighează cu transponderele oprite și fără asigurări recunoscute, reprezentând nu doar un risc geopolitic, ci și o bombă ecologică cu ceas pentru coastele europene.

Al 20-lea pachet de sancțiuni: De la restricții la interdicții totale

Franța nu se mulțumește doar cu capturarea ocazională a unor nave. Jean-Noel Barrot a cerut ca cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni al Uniunii Europene să fie „cel mai dur de până acum”, vizând în mod specific interzicerea oricărui serviciu maritim pentru navele suspecte. Aceasta ar însemna că orice navă identificată ca făcând parte din flota fantomă ar putea fi privată de acces în porturile UE, de servicii de realimentare, de mentenanță și, cel mai important, de asigurări europene.

„Vladimir Putin nu este pregătit pentru negocieri sincere. De aceea, trebuie să oprim mișcarea acestor nave care finanțează direct războiul de agresiune”, a declarat Barrot.

Această schimbare de atitudine vine într-un moment de frustrare tot mai mare la Bruxelles. Deși au fost implementate 19 pachete de sancțiuni, Moscova a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare, redirecționând milioane de barili către piețe precum India și China. Prin vizarea flotei fantomă, UE încearcă să crească costurile logistice ale Rusiei până la un punct în care exportul de petrol devine nesustenabil din punct de vedere economic.

Momentul ales pentru această ofensivă nu este întâmplător. Președintele Volodimir Zelenski a exercitat o presiune constantă asupra partenerilor europeni, cerând nu doar reținerea navelor, ci și confiscarea și vânzarea încărcăturilor de petrol pentru a finanța reconstrucția Ucrainei. Deși propunerea de confiscare rămâne o provocare juridică sub incidența Convenției ONU asupra Dreptului Mării, simpla scoatere din uz a acestor tancuri servește obiectivului strategic de a „sugruma” fondurile lui Putin.

Există, de asemenea, o dimensiune de securitate internă. Flota fantomă operează în afara reglementărilor maritime standard, ceea ce înseamnă că un eventual accident petrolier în Marea Mediterană sau în Marea Baltică ar lăsa statele costiere cu daune de miliarde de euro și nicio entitate responsabilă de plată. Prin capturarea navei Grinch, Franța și Marea Britanie au transmis un mesaj clar Rusiei: apele teritoriale europene nu mai sunt un refugiu sigur pentru tranzacțiile oculte ale Kremlinului.

Concluzie: Orizontul unei mări fără „fantome”

Vânătoarea tancurilor petroliere rusești marchează trecerea de la un război al hârtiilor la unul de acțiune directă pe mare. Pe măsură ce Grupul celor 14 țări europene a emis avertismente severe pentru navele care tranzitează Marea Nordului și Marea Baltică, devine evident că Europa este pregătită să își asume rolul de gardian al sancțiunilor cu prețul unor tensiuni diplomatice crescute.

Succesul acestui al 20-lea pachet de sancțiuni va depinde însă de coeziunea statelor membre și de capacitatea lor de a menține aceste „fantome” în afara circuitului comercial global, transformând petrolul rusesc dintr-o resursă de război într-o povară logistică.