„Coaliția de Voință” redesenează securitatea Ucrainei. Până la 30.000 de militari occidentali și „plasa de siguranță” din partea SUA. Ce contribuţie are România?

Într-un context marcat de incertitudini strategice, prezența la masa negocierilor a trimișilor administrației Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, semnalează că Washingtonul este gata să ofere un anumit nivel de suport necesar sub forma informațiilor (intelligence), a logisticii și a monitorizării stricte a încetării focului.

Forța de reasigurare: Un mix de trupe la sol și prezență navală

Arhitectura militară propusă la Paris este concepută pentru a descuraja o nouă agresiune rusă fără a provoca o confruntare directă imediată. Conform documentelor consultate de RFE/RL în timpul summitului, nucleul forței de 15.000–30.000 de militari va fi furnizat de Franța și Marea Britanie, care vor coordona componentele terestre și aeriene.

Aceste trupe ar urma să fie staționate preponderent în vestul Ucrainei, departe de linia actuală de contact, având misiuni de instruire, reconstrucție și, mai ales, descurajare simbolică prin prezența fizică pe teren.

În timp ce Parisul și Londra asigură „scutul” terestru, Turcia își asumă responsabilitatea strategică pentru securitatea rutelor de transport din Marea Neagră.

Acest aranjament regional subliniază dorința Europei de a prelua conducerea operațională, lăsând Statelor Unite rolul de garant ultim prin mecanisme de verificare a încetării focului.

Totuși, rămâne o dilemă tactică nerezolvată, descrisă de diplomații europeni ca fiind bătălia între nevoia de a răspunde prin foc în cazul unui atac rusesc asupra acestor forțe sau retragerea strategică pentru a evita un război total.

Rolul României: Hub logistic și „punct” de intelligence al Alianței

Președintele României, Nicușor Dan, a prezentat la Paris un mandat clar, care subliniază poziția strategică a Bucureștiului în acest nou mecanism de securitate regională. România își asumă un rol fundamental prin transformarea bazei de la Câmpia Turzii într-un hub strategic de prim rang pentru NATO și Coaliția de Voință, acesta devenind punctul central pentru tranzitul și distribuția armamentului către Ucraina. Această facilitate va asigura fluxul logistic constant necesar unei forțe de o asemenea amploare.

Totodată, țara noastră va asigura infrastructura necesară pentru rotația unităților aliate, oferind bazele militare românești pentru staționarea temporară a trupelor care tranzitează granița.

Pe lângă suportul logistic, Bucureștiul va contribui activ în domeniul culegerii de informații și al securității maritime. Aceasta presupune o colaborare strânsă cu Turcia pentru a monitoriza mișcările flotei rusești și pentru a asigura rutele comerciale vitale din Marea Neagră, consolidând rolul României de ancoră de stabilitate pe flancul sudic.

Paradoxul strategic: Între descurajare și provocare

Planul adoptat la Paris suferă de un paradox intrinsec. Dacă Europa promite desfășurarea trupelor doar după încetarea focului, acest lucru ar putea scădea dorința Moscovei de a semna un armistițiu, Kremlinul văzând în prezența occidentală o barieră de netrecut pentru ambițiile sale viitoare.

Cu toate acestea, Președintele Volodimir Zelenski a adoptat o atitudine realistă, subliniind că, deși negocierile sunt avansate, Ucraina se pregătește simultan pentru continuarea războiului în cazul în care Vladimir Putin va bloca acest acord strategic.

În final, ceea ce se stabileşte acum la Paris nu este integrarea formală a Ucrainei în NATO, ci crearea unui cadru de securitate similar Articolului 5, susținut de o prezență militară multinațională vizibilă. Pentru România, succesul acestui summit înseamnă consolidarea statutului său de pilon logistic inerent stabilității Europei de Est.