Cel mai ambițios proiect de apărare al Europei traversează cel mai dificil moment din istoria sa.
CEO-ul Airbus Defence and Space, Michael Schoellhorn, a exclus eșecul complet al programului FCAS (Future Combat Air System), în ciuda unor dispute nerezolvate care amenință colaborarea dintre principalii parteneri industriali. Declarațiile sale, făcute pe 27 mai, sună mai degrabă a gestionare a daunelor decât a optimism real.
Iar contextul din lunile care au precedat justifică pe deplin ultimele declarații oficiale.
Cum s-a ajuns aici
Încă din martie 2026, CEO-ul Dassault Aviation, Eric Trappier, avertizase că proiectul este „mort" dacă Airbus nu acceptă conducerea franceză asupra componentei avionului de nouă generație. Nu era prima amenințare de acest gen, dar, de această dată, tonul era diferit.
Dassault, desemnată să conducă această componentă, a cerut o autoritate mai mare asupra alegerilor de design și furnizori, în timp ce Airbus a insistat pe structuri de parteneriat egal stabilite anterior. Trappier a formulat problema ca una de leadership, nu de capacitate tehnică, susținând că proiectul nu poate funcționa sub un model de conducere fragmentat.
Lucrurile s-au complicat și mai mult la nivel politic. Pe 18 februarie 2026, cancelarul german Friedrich Merz a declarat clar că Germania nu are nevoie de același avion de luptă ca Franța, precizând că, în timp ce Parisul are nevoie de un avion capabil să transporte arme nucleare și să opereze de pe portavioane, Berlinul are alte cerințe.
Declarația a fost interpretată în întreaga Europă ca semnalul neoficial al retragerii Berlinului din componenta aeriană a programului. Ministrul belgian al apărării, Theo Francken, a reacționat imediat pe rețelele sociale, declarând că FCAS este „mort" după comentariile cancelarului german, anunțând că Belgia, care deținea statut de observator în program, își va reevalua poziția.
Încercările de salvare
Amploarea crizei a forțat intervenția directă a celor două capitale. Franța și Germania au anunțat discuții la nivel înalt pentru a stabiliza programul FCAS, în condițiile în care tensiunile dintre partenerii industriali amenințau să distrugă proiectul emblematic european.
Macron și Merz au discutat soarta FCAS în marja Consiliului European, un semn că disputa industrială depășise cadrul tehnic și devenise o problemă politică de prim rang, un test al capacității Europei de a reconcilia campionii industriali naționali cu cerințele operaționale și ambițiile de autonomie strategică.
Rezultatul a fost dezamăgitor. Deși Macron a declarat oficial că proiectul „nu este închis și progresează", discuțiile s-au încheiat cu o decizie de a trimite problema înapoi la miniștrii apărării, exact cei care o trimiseseră liderilor cu un an înainte. Un ping-pong diplomatic fără rezolvare reală.
În paralel, Macron însuși nu a exclus posibilitatea că proiectul ar putea eșua, în timp ce Berlinul și Parisul au mandatat doi executivi din industria apărării să facă „o ultimă încercare" de mediere.
Ce mai poate fi salvat
Chiar și în mijlocul crizei, Schoellhorn a căutat să traseze o linie de supraviețuire pentru program. El a subliniat că lucrările la rețeaua Combat Cloud și la programul de drone Collaborative Combat Aircraft (CCA) vor continua, chiar dacă viitorul avionului pilotat rămâne incert. Totodată, miniștrii apărării din Germania și Franța caută o soluție, cu speranța că o decizie politică va fi luată înainte de Salonul Aeronautic ILA Berlin, programat pe 10 iunie.
Schoellhorn a menționat ca variante alternative dezvoltarea a două avioane de luptă separate sau formarea unui parteneriat european mai larg.
Miza reală
Dincolo de aspectele tehnice, ceea ce se decide în jurul FCAS este de o importanță strategică greu de supraestimat. Potrivit expertului franco-german Jacob Ross de la DGAP, un eșec al FCAS ar putea declanșa un efect de domino, deoarece proiectul geamăn MGCS - sistemul terestru de luptă - este strâns legat de FCAS și ar fi, la rândul său, în pragul colapsului.
A doua fază a programului era programată să înceapă în 2026, cu un prototip capabil să zboare până în 2029. Aceste termene sunt acum compromise. Chiar și în scenariile optimiste, primul zbor al unui prototip nu ar putea avea loc înainte de începutul anilor 2030, iar ținta inițială de zbor pentru 2026 este deja depășită.
Salonul ILA Berlin din 10 iunie se profilează ca un moment al adevărului, nu neapărat pentru că va aduce o soluție, ci pentru că absența uneia ar fi, foarte probabil un mesaj și mai clar că programul se stinge sub privirile celor care l-au născut.