Bilanțul summitului Trump-Xi de la Beijing: Succes de fațadă pentru SUA și presiune strategică maximă pe dosarul Taiwan

Realizări

Prima realizare este relansarea canalului politic la nivel înalt. Vizita a avut valoare simbolică și diplomatică: prima vizită a unui președinte american în China după 2017, primire fastuoasă, discuții directe Trump–Xi, invitație pentru Xi de a vizita SUA în toamnă și acceptarea ideii chineze de „stabilitate strategică constructivă” ca formulă de gestionare a competiției. Pentru Beijing, aceasta a fost o validare a statutului de putere egală cu SUA; pentru Washington, o încercare de a preveni o escaladare necontrolată a rivalității. Reuters notează că Xi a promovat această formulă ca alternativă la limbajul american anterior al „competiției strategice”.

Stadiul actual al relațiilor americano-chineze pare să semene cu situația de la începerea perioadei de destindere dintre SUA și URSS din anii 1970. Cele două mari puteri mondiale au trecut, atunci, la o politică de „destindere”, marcată de o serie de summituri istorice și acorduri majore de neproliferare. Această perioadă a fost inaugurată oficial în mai 1972 (Summitul de la Moscova) și consolidată în iunie 1973 (Summitul din SUA), dar a început să se deterioreze spre sfârșitul deceniului.

A doua realizare este evitarea unei deteriorări imediate pe Taiwan. Nu s-a produs o schimbare oficială a politicii SUA, iar Marco Rubio a afirmat că poziția americană privind Taiwanul rămâne neschimbată. Totuși, această realizare este defensivă, nu ofensivă: succesul constă mai degrabă în faptul că nu s-a anunțat o concesie formală către Beijing. Trump a refuzat să se angajeze explicit asupra vânzării de arme către Taiwan și a descris pachetul de 14 miliarde de dolari drept „monedă de negociere”, ceea ce China poate interpreta ca un avantaj. 

A treia realizare este obținerea unor promisiuni economice parțiale. Trump a anunțat că Xi ar fi acceptat o comandă de 200 de avioane Boeing, iar oficialii americani au vorbit despre posibile achiziții chineze de produse agricole americane și despre noi mecanisme bilaterale — un consiliu comercial și unul pentru investiții. Cu toate acestea, detaliile au rămas puține, iar piața a primit rece anunțul Boeing. 

A patra realizare este identificarea unui teren minim comun pe Iran și Strâmtoarea Hormuz. Trump și Xi au afirmat, în formule diferite, că Iranul nu trebuie să aibă armă nucleară și că Strâmtoarea Hormuz trebuie redeschisă sau menținută liberă pentru navigație. Președintele Xi ar fi spus că nu va furniza echipament militar Iranului și că ar dori redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Trump ar fi discutat cu Xi și posibilitatea ridicării sancțiunilor asupra unor companii chineze care cumpără petrol iranian, precum și cumpărarea de către China a mai multă energie americană, dar sursele chineze nu au confirmat deocamdată aceste informații.

A cincea realizare este deschiderea unei discuții despre IA și tehnologie, chiar dacă fără rezultat major. Potrivit CNN au existat discuții despre „guardrails” pentru inteligența artificială și despre bune practici, dar competiția tehnologică rămâne dominantă. Din acest punct de vedere, vizita a creat un canal, nu o soluție.

Nerealizări

Prima nerealizare majoră este lipsa unui acord concret pe Taiwan. Xi a transmis cel mai dur avertisment al vizitei: Taiwanul este „cea mai importantă problemă” în relațiile chino-americane, iar gestionarea greșită ar putea duce la conflict. Avertismentul dat de Xi, unul neobișnuit de dur, în contrast cu tonul elogios al lui Trump, a blocat discuțiile la nivel înalt pe acest subiect. Trump nu a oferit o garanție clară privind apărarea Taiwanului și nici nu a aprobat pachetul de armament; din contră, a lăsat impresia că dosarul poate fi folosit în negocierea cu Beijingul. 

A doua nerealizare este că vizita nu a produs o soluție pe Iran. Beijingul a repetat poziții deja cunoscute: sprijin pentru negocieri, opoziție față de militarizarea Strâmtorii Hormuz, dorința ca Iranul să nu obțină armă nucleară. Dar nu a existat un angajament chinez clar de presiune asupra Teheranului.

Cu toate acestea, următoarele zile ar putea aduce unele clarificări, mingea fiind acum în terenul Chinei, după ce administrația americană a insistat că Iranul nu trebuie să dețină o armă nucleară și că SUA trebuie să extragă uraniul îmbogățit din țară. Președintele Trump pare să dispus să facă o primă concesie, după ce a declarat că ia în considerare ridicarea sancțiunilor impuse companiilor chineze care cumpără petrol iranian.

A treia nerealizare este absența unor acorduri comerciale ferme și verificabile. Trump a vorbit despre Boeing, energie și agricultură, dar Beijingul nu a confirmat public toate aceste anunțuri. În plus, tarifele nici măcar nu ar fi fost discutate direct, potrivit afirmațiilor președintelui Trump. Reuters notează că vizita nu a abordat reforme structurale, guvernanța economică globală sau sistemul comercial internațional, spre deosebire de discuții anterioare.

Reacția piețelor a fost ușor negativă în ultima zi a summitul Xi-Trump. Potrivit CNN, investitorii în acțiuni erau pregătiți să vândă vineri dimineață. Contractele futures pe Dow au scăzut cu peste 300 de puncte, sau 0,6%. Contractele futures pe indicele S&P 500 au scăzut cu 1%, iar contractele futures pe Nasdaq au scăzut cu 1,4%. Fără o rezoluție fermă de redeschidere a Strâmtorii Hormuz, contractele futures pentru petrolul Brent au crescut cu 3%, la peste 108 dolari pe baril.

A patra nerealizare este lipsa progresului pe tehnologiile sensibile. Nu s-a obținut o deblocare majoră privind cipurile Nvidia H200, controalele la export, accesul la tehnologie avansată sau pământurile rare.

A cincea nerealizare este pe drepturile omului și cazurile individuale. Trump a ridicat cazul lui Jimmy Lai și al unor pastori deținuți, dar răspunsul lui Xi privind Lai a fost „nu a fost pozitiv”. În privința pastorilor, Trump s-a declarat mai optimist, dar nu a existat o eliberare anunțată. 

Concluzii

Evaluarea generală este că vizita a produs o stabilizare de etapă a relației SUA–China, dar nu a livrat un acord major, verificabil, pe dosarele grele: Taiwan, Iran/Strâmtoarea Hormuz, tarife, tehnologii avansate, pământuri rare și arhitectura economică bilaterală. S-a discutat și despre Ucraina, dar doar atât s-a menționat pentru presă.

Trump a plecat de la Beijing fără semne imediate că Washingtonul și Beijingul au rezolvat problemele structurale, dar cu o relație personală Trump–Xi temporar reîncălzită.. 

Vizita poate fi considerată un succes de atmosferă și de gestionare a riscurilor, dar nu un succes strategic deplin. A redus temporar tensiunea politică, a oferit ambelor părți imagini de cooperare și a creat câteva piste economice. Totuși, marile dosare au rămas nerezolvate: Taiwanul a devenit chiar mai vizibil ca punct de presiune, Iranul nu a primit o soluție diplomatică, iar promisiunile comerciale au rămas insuficient documentate.

Trump a obținut o relansare a dialogului și câteva promisiuni economice, Xi a obținut recunoaștere simbolică, timp și spațiu de manevră pe Taiwan, iar problemele structurale ale rivalității SUA–China au rămas intacte.

Prin declarațiile dure despre Taiwan, președintele Xi încearcă să deplaseze fereastra Parsons pe această problemă divergentă, spre o acceptare din partea SUA că Taiwanul este problema internă a Chinei și că Washingtonul trebuie să stea deoparte. „Independența Taiwanului și pacea de-a lungul strâmtorii sunt la fel de ireconciliabile ca focul și apa”, ar fi spus Xi, potrivit CNN. „Salvarea păcii și stabilității de-a lungul strâmtorii Taiwan este cel mai mare numitor comun dintre China și SUA.”. Afirmația lui Xi a fost menționată și pe pagina de Facebook a ambasadei Chinei în Australia.