Trebuie să înțelegem un lucru esențial şi anume că avertismentul generalului Gerald Funke nu este doar o altă declarație politică menită să umfle bugetele apărării, ci o diagnoză a unei Europe care și-a pierdut „memoria musculară” a supraviețuirii.
În timp ce noi privim ecranele televizoarelor și vedem o Rusie împotmolită de patru ani în noroiul din Donbas, logica de la Berlin - și în special cea a noului Comandament de Sprijin al Bundeswehr-ului - privește dincolo de linia frontului ucrainean.
Întrebarea pe care mulți și-o pun, adesea cu un aer de superioritate sceptică, este legitimă: cum ar putea Putin, cu o armată care a pierdut sute de mii de oameni și mii de blindate, să atace NATO peste doar doi sau trei ani?
Răspunsul generalului Funke nu vizează neapărat un asalt convențional masiv de tipul celui din 1941, ci o agresiune hibridă, chirurgicală și paralizantă, pentru care Occidentul este, în acest moment, periculos de nepregătit.
Anatomia unei pregătiri febrile
Pentru Germania, geografia este destin. Dacă în timpul Războiului Rece linia frontului tăia țara în două, astăzi Germania este nodul logistic al Alianței. Generalul Funke avertizează că, în cazul unui conflict, zeci de mii de soldați aliați vor trebui mutați spre Est, în timp ce rutele feroviare și rutiere vor fi ținte sigure pentru sabotaj, atacuri cibernetice și celule „adormite” ruse.
Această dimensiune hibridă a amenințării rusești este cea care preocupă cel mai mult comandamentul de la Berlin, deoarece ea precede și paralizează orice reacție convențională masivă a Alianței.
Planificarea medicală a Bundeswehr-ului dezvăluie o altă falie majoră. Într-o lume a războiului de înaltă intensitate, cele cinci spitale militare ale Germaniei, cu doar 1.800 de paturi, ar fi depășite în mai puțin de 48 de ore de un flux estimat la 1.000 de răniți pe zi. Este o scară de distrugere care forțează integrarea forțată a sistemului civil de sănătate, o măsură ce ne amintește de perioadele cele mai negre ale secolului trecut și care demonstrează că Europa nu mai poate funcționa pe baza „dividendelor păcii”.
Falii juridice și paradoxul militar rus
Dincolo de mișcările de trupe, marele obstacol al Germaniei rămâne propriul cadru legal, o moștenire a secolului XX care pare anacronică în fața amenințărilor din zona gri. Nevoia unei majorități de două treimi în Bundestag pentru a declara „starea de tensiune” este o vulnerabilitate critică într-un peisaj politic fragmentat, unde forțele pro-ruse pot bloca deciziile vitale în primele ore ale unei crize.
Această inerție juridică contrastează puternic cu viteza de reacție necesară pentru a contracara celulele „adormite” și sabotajele coordonate de serviciile secrete de la Moscova.
Rămâne întrebarea legitimă: cum ar putea Rusia să lanseze un atac asupra NATO când industria sa abia reușește să producă 900 de blindate anual, față de pierderi de 2.400 de unități?. Răspunsul stă în reziliența regimului de a mobiliza resurse umane abundente și de a accepta costuri de neatins pentru societățile occidentale.
Putin nu are nevoie de o armată superioară tehnologic pentru a destabiliza Europa - are nevoie doar de o falie de indecizie în inima NATO, iar avertismentul generalului Funke este, în esență, un efort disperat de a sigila acea falie înainte ca fereastra de oportunitate a Kremlinului să se deschidă în 2028.