Sfârșitul „Relației Speciale”? Cum a ajuns Marea Britanie să conducă rezistența europeană împotriva planului lui Trump de anexare a Groenlandei
11 Ianuarie 2026
Prăbușirea a două drone militare rusești pe teritoriul său în mai puțin de o lună, una dintre ele transportând o încărcătură explozivă, a determinat Lituania să emită un apel urgent către NATO pentru consolidarea imediată a apărării sale aeriene. Solicitarea, care include desfășurarea de capabilități „chiar și experimentale”, subliniază o vulnerabilitate critică pe întregul flanc estic al Alianței: incapacitatea de a contracara eficient amenințările aeriene ieftine, numeroase și greu de detectat, care reprezintă un efect direct al războiului din Ucraina.
Într-o scrisoare comună adresată Secretarului General al NATO, Mark Rutte, ministrul apărării, Dovile Sakaliene, și ministrul de externe, Kestutis Budrys, au cerut „măsuri imediate” după incidentul din 28 iulie, când o dronă a pătruns din Belarus și s-a prăbușit într-o zonă de antrenament militar, potrivit EuroNews.
Deși teoria principală este că drona, destinată probabil Kievului, a deviat accidental, prezența a două kilograme de explozibil la bord a transformat incidentul într-un semnal de alarmă ce nu poate fi ignorat.
„Deoarece este probabil ca incidente similare să continue atâta timp cât războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă, înseamnă că trebuie să luăm măsuri suplimentare”, a declarat ministrul Sakaliene.
Aceste incidente evidențiază o provocare specifică pentru sistemele de apărare antiaeriană ale NATO. Drona identificată în primul incident, din 10 iulie, este un model Gerbera, o dronă de tip ,,loitering munition de nouă generație.
Construită din materiale ieftine precum polistiren și placaj și asamblată cu componente comerciale, Gerbera este de aproximativ zece ori mai ieftină decât drona Shahed-136, cu care se aseamănă.
Acest cost redus permite Rusiei să le utilizeze în roiuri, creând o dilemă tactică și un raport de cost-schimb extrem de nefavorabil pentru defensivă.
Interceptarea unei drone de câteva mii de dolari cu o rachetă antiaeriană care costă sute de mii sau chiar milioane de dolari este o strategie nesustenabilă pe termen lung, menită să epuizeze resursele apărătorului.
Vulnerabilitățile apărării aeriene lituaniene și a flancului estic
Solicitarea Lituaniei reflectă limitările actuale ale apărării sale naționale. Deși țara operează sisteme pe rază scurtă și medie (FIM-92 Stinger, RBS 70) și a achiziționat recent sistemul norvegian NASAMS, care este interoperabil cu NATO, îi lipsesc cu desăvârșire sistemele cu rază lungă, precum Patriot sau SAMP/T.
Această lacună o face dependentă de desfășurările rotative de echipamente militare ale aliaților pentru contracararea rachetelor balistice sau a amenințărilor la altitudine mare. Misiunea de Poliție Aeriană a NATO în Baltica este esențială, dar insuficientă pentru a acoperi întregul spectru de amenințări.
Problema nu este exclusiv a Lituaniei. Incidente similare cu drone au fost raportate în Polonia, România și Letonia, demonstrând că întreaga frontieră estică a NATO este expusă.
După cum a subliniat ministrul Budrys, aceasta nu este doar o problemă de securitate națională: „Nu este doar spațiul aerian lituanian, nu doar securitatea Lituaniei - este spațiul aerian al NATO, securitatea NATO și, de asemenea, securitatea UE”.
Apelul Lituaniei este, prin urmare, un test pentru adaptabilitatea Alianței. Solicitarea de capabilități „experimentale” sugerează o recunoaștere a faptului că sistemele tradiționale, scumpe, ar putea să nu fie răspunsul optim la roiurile de drone ieftine.
Răspunsul NATO la această cerere va demonstra măsura în care Alianța este pregătită să-și modernizeze strategia de apărare aeriană integrată pentru a face față realităților războiului hibrid de secol XXI.
Exil cu plată în avans: Cum profită Rusia de colapsul regimului de la Teheran pentru a-și umple seifurile cu aur iranian
