Adio apărare pasivă pe flancul estic: Ministerul de Externe al Estoniei anunță că NATO va ataca Rusia dacă aceasta atacă țările baltice

Această postură de forță reprezintă singurul limbaj pe care Vladimir Putin îl înțelege și este susținută de o creștere masivă a investițiilor militare, care au atins pragul de 5% din PIB în regiune. Tallinnul respinge categoric scenariile de război în care statele baltice sunt prezentate ca obiecte pasive ce pot fi ocupate rapid înainte de o eventuală contraofensivă aliată. 

Tsahkna a calificat drept „fake news” ideea că Estonia este una dintre cele mai vulnerabile țări din Europa, subliniind că noile planuri de apărare ale NATO au trecut de la logica „eliberării post-ocupare” la cea a „descurajării prin interdicție”. 

Strategia de apărare a Estoniei, Letoniei și Lituaniei nu mai implică așteptarea asistenței externe în timp ce teritoriul național este pierdut. Obiectivul este distrugerea forțelor invadatoare din primele ore ale conflictului și mutarea imediată a frontului pe sol rus, utilizând capacități de lovire la mare distanță pentru a anihila logistica și centrele de comandă ale inamicului.

Recentele simulări de război, precum cea organizată de publicația Die Welt, care sugerau o victorie rapidă a Rusiei și o paralizie a NATO, sunt considerate de oficialii baltici drept analize politizate și rupte de realitatea militară a anului 2026.

În aceste scenarii, ezitarea Washingtonului de a invoca Articolul 5 sau incapacitatea Germaniei de a-și mobiliza brigăzile sunt văzute ca proiecții ale unei slăbiciuni occidentale pe care statele din prima linie nu și-o pot permite. Estonia insistă că pregătirea militară proprie și integrarea profundă în noile structuri de comandă ale NATO fac ca un atac rusesc asupra Narvei sau a coridorului Suwalki să devină o misiune sinucigașă pentru Moscova, nu un succes tactic facil.

Dincolo de pregătirea tehnică, principala preocupare a Tallinului rămâne voința politică a partenerilor europeni. Tsahkna a avertizat că încercările de a trimite emisari speciali la Kremlin pentru discuții fără un plan de forță sunt erori strategice grave care nu fac decât să umilească Uniunea Europeană și să încurajeze expansionismul rus.

Experiența ultimelor decenii a demonstrat că dialogul fără o bază militară solidă a dus exclusiv la multiplicarea conflictelor. În 2026, securitatea Europei depinde de capacitatea continentului de a recunoaște că descurajarea reală necesită forță de foc și hotărâre de a lovi inamicul la sursă, nu doar de a gestiona crize umanitare pe propriul teritoriu.