Colapsul „Relației Speciale”: Marea Britanie interzice SUA să folosească bazele RAF Fairford și Diego Garcia pentru atacul asupra Iranului
20 Februarie 2026
Istoria va reține invazia rusă din Ucraina nu doar ca pe un act de agresiune brutală, ci și ca pe un eșec monumental al imaginației politice europene. În timp ce CIA și MI6 dețineau planurile operaționale ale Kremlinului cu o precizie chirurgicală, liderii de la Paris, Berlin și chiar de la Kiev au ales să ignore evidența în favoarea unei stabilități iluzorii.
Acest conflict a fost prezis cu luni înainte, însă avertismentele au fost respinse drept alarmism anglo-saxon, demonstrând o incapacitate cronică a elitelor europene de a înțelege natura paranoică și revanșardă a regimului condus de Vladimir Putin.
La aproape patru ani de la începutul invaziei Ruseşti din Ucraina, The Guardian publică o amplă ancheta jurnalistică, semnată de jurnalistul Shaun Walker, demonstrând că succesul serviciilor de informații americane și britanice s-a bazat pe o penetrare profundă a structurilor de comandă rusești. Informațiile nu proveneau doar din analiza imaginilor din satelit care surprindeau concentrarea trupelor ruseşti la graniţele Ucrainei, ci din interceptări directe ale Direcției Principale de Operații a Statului Major rus, unitatea condusă de generalul-colonel Sergei Rudskoi.
Washingtonul și Londra aveau acces la detaliile logistice, de la deplasarea rezervelor de sânge până la listele cu oficiali ucraineni vizați pentru execuție sau internare. William Burns, directorul CIA, i-a transmis personal lui Putin, în noiembrie 2021, că Statele Unite îi cunosc intențiile, însă dictatorul de la Kremlin, izolat și orbit de propria ideologie istorică, a preferat să ignore avertismentul, fiind convins de vulnerabilitatea Occidentului.
Cât de mare a fost nivelul de ignoranţă al serviciilor de informaţii din Europa?
Eșecul de a convinge partenerii europeni a fost alimentat de moștenirea toxică a dezinformărilor legate de Irak din 2003. Franța și Germania au refuzat să accepte posibilitatea unui război total pe continent în secolul XXI, considerând că un astfel de demers ar fi lipsit de raționalitate economică pentru Moscova.
Această abordare a ignorat faptul că Putin nu acționa ca un ‘’manager de portofoliu’’, ci ca un lider mesianic obsedat de repararea a ceea ce el consideră a fi „catastrofa” destrămării Uniunii Sovietice.
Jurnalistul Shaun Walker susţine că probabil oficialul european cu cea mai ştirbita imagine, la momentul respectiv a Bruno Kahl, șeful spionajului german (BND), fiind surprins de atacul Rusiei la Kiev. Prezența lui Bruno Kahl la Kiev în zorii atacului rămâne dovada supremă a eșecului serviciului german de informații, șeful BND fiind extras sub escortă printre coloanele de refugiați în timp ce primele lovituri rusești confirmau inutilitatea propriilor sale evaluări – că Rusia nu o să atace Ucraina.
Shaun Walker susţine că inclusiv conducerea politică de la Kiev a fost ignorată prin privinţa rapoartelor şi avertismentelor urgente venite dinspre americani. Refuzul ucrainenilor de a acționa în baza dovezilor militare a reprezentat o decizie politică asumată, prin care executivul ucrainean a prioritizat stabilitatea economică în detrimentul pregătirilor necesare pentru un conflict iminent.
În timp ce serviciile britanice avertizau că Moscova plănuia instalarea unui guvern marionetă condus de Yevhen Murayev, Zelenski a oferit populației asigurări publice privind menținerea normalității sociale, deși rapoartele de securitate indicau un conflict iminent ce urma să transforme localitățile civile în zone de război.
Această lipsă de pregătire politică a blocat introducerea legii marțiale și mobilizarea trupelor, forțându-l pe comandantul de atunci al armatei, Valerii Zalujnîi, să realizeze planuri de contingență în secret, fără aprobarea oficială a președintelui.
Supraestimarea capacității militare ruse și subestimarea rezilienței ucrainene
Deși CIA și MI6 au anticipat corect momentul și vectorii atacului, acestea au suferit de un alt tip de eroare analitică: supraestimarea capacității militare ruse și subestimarea rezilienței ucrainene. Agențiile occidentale au prezis că Kievul va cădea în câteva zile și au pregătit strategii pentru sprijinirea unei insurgențe post-invazie, nu pentru un război convențional de lungă durată.
Această evaluare s-a bazat pe rapoartele oficiale ale armatei ruse, care s-au dovedit a fi la fel de false ca și pretenția Kremlinului că poporul ucrainean îi va primi pe invadatori cu flori. Realitatea din teren a demonstrat că un plan de război perfect pe hârtie este inutil dacă este executat de o forță coruptă și demotivată împotriva unei națiuni care își apără existența.
Lecția acestui război prezis, dar necrezut, este că în geopolitică imposibilul devine inevitabil atunci când agresiunea nu întâlnește o descurajare credibilă. Refuzul Europei de a acționa în baza informațiilor furnizate de Five Eyes a oferit Rusiei avantajul surprizei tactice, chiar dacă surpriza strategică fusese pierdută de mult.
Patru ani mai târziu, în 2026, serviciile de informații continuă să proceseze eșecurile de analiză din 2022, înțelegând că cel mai mare risc nu este lipsa datelor şi informaţiilor, ci refuzul politic de a accepta concluziile care nu se potrivesc cu un sistem de valori confortabil, dar perimat.
