Președintele Kazahstanului îndeamnă la înghețarea războiului dintre Rusia și Ucraina: “Natura acestui conflict nu este pe deplin clară”
26 Iulie 2026
Forțele armate ruse au schimbat recent tactica atacurilor cu rachete, folosind mai frecvent rachete balistice decât rachete de croazieră. În ultima săptămână au fost înregistrate peste 50 de lansări de rachete pe traiectorie balistică, a anunțat Iurii Ignat, șeful departamentului de comunicare al Comandamentului Forțelor Aeriene ale Ucrainei, într-un teleconferință.
Potrivit acestuia, fragmentele de rachete cu date de fabricație recente indică faptul că Rusia se confruntă cu dificultăți în acumularea stocurilor de armament, inclusiv din cauza loviturilor ucrainene asupra întreprinderilor care produc componente pentru rachete, nu doar asupra rafinăriilor.
Datele publice confirmă tendința. Potrivit unei analize Militarnîi, citată de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia a lansat 107 rachete balistice și 20 de rachete hipersonice Zircon doar în primele 19 zile ale lunii iulie 2026, un ritm care depășește producția lunară raportată, estimată de serviciile de informații militare ucrainene la 60 de rachete Iskander-M și 40 pentru complexul S-400.
Doar în iulie, Rusia ar fi consumat până la două treimi din producția anuală planificată de Zircon, plafonată la 30 de exemplare pentru 2026. În paralel, lansările de drone Shahed au scăzut de la 5.749 în iunie la 2.955 în iulie, semn al unei posibile realocări de resurse către segmentul rachetelor balistice, care au o rată de succes mai mare împotriva țintelor bine apărate.
Cel mai puternic atac al perioadei a avut loc în noaptea de 18 spre 19 iulie, când Rusia a lansat 41 de rachete, inclusiv 10 Zircon și 25 Iskander-M sau derivate din S-400, alături de 125 de drone, asupra Kievului. Ucraina a interceptat doar 17 din cele 35 de rachete balistice și Zircon, restul de 23 atingându-și țintele, ceea ce arată limitele bateriilor Patriot și SAMP/T, capabile să apere zone punctuale, nu întregul teritoriu.
Ignat a explicat și o a doua schimbare tactică. Rusia încearcă să obțină efectul de surpriză modificând orarul loviturilor. "Este o schimbare a intervalului orar, atunci când toată lumea se obișnuiește ca rachetele balistice să zboare noaptea, între 2:00 și 4:00, lovind dimineața, la ora 9:00 sau 12:00, inamicul urmărește surprinderea apărării", a spus oficialul.
Tactica dronelor Shahed rămâne neschimbată, ocupanții continuând atacurile zilnice și nocturne. Ignat a mai precizat că dronele cu propulsie tip reactor, care ating 600 km/h, reprezintă deja 25 până la 30 la sută din dronele de atac rusești, viteza lor făcând mitralierele de calibru mare ineficiente ca mijloc de interceptare.
Consilierul prezidențial Sergii Beskrestnov a adăugat, pentru Flash, că dronele Shahed au început să lanseze muniții cu detonare întârziată, cu explozii posibile între 24 de ore și cinci zile de la impact, o singură dronă putând transporta până la 22 de asemenea elemente.
De ce Rusia ar consuma rachete mai rapid decât le produce?
Ritmul actual nu pare o eroare de planificare, ci mai degrabă rezultatul mai multor calcule convergente. Primul ține de logica firească a stocurilor militare, acumulate exact pentru momentele în care miza justifică epuizarea lor temporară, fie pentru a lovi infrastructura energetică înaintea iernii, fie pentru a crea pârghii înaintea unor eventuale negocieri, fie pentru a exploata o posibilă întârziere în livrarea de interceptori occidentali.
Al doilea calcul este cel al saturării apărării antiaeriene. Fiecare rachetă lansată forțează Ucraina să consume interceptori scumpi și greu de completat rapid, indiferent câte sunt efectiv doborâte, un joc de uzură reciprocă în care Moscova pariază că limitele de producție occidentale sunt cel puțin la fel de strânse ca cele proprii.
Al treilea calcul e legat direct de eficacitatea loviturilor ucrainene asupra bazei industriale ruse. Dacă Moscova anticipează o capacitate de producție viitoare mai redusă din cauza acestor lovituri, decizia rațională este folosirea stocului acum, nu conservarea lui pentru un viitor incert.
Al patrulea element este realocarea vizibilă de resurse dinspre drone către rachete, sugerată de scăderea bruscă a lansărilor Shahed, posibil o preferință pentru eficiența mai ridicată a rachetelor în fața apărării ucrainene bine dotate punctual.
Nu în ultimul rând, există o componentă politică, un ritm intensificat de atacuri masive transmite un mesaj de forță atât către opinia publică ucraineană, cât și către partenerii occidentali ai Kievului, valoare care rămâne reală chiar dacă, aritmetic, ritmul nu este sustenabil pe termen lung.
Combinarea acestor factori oferă explicația cea mai plauzibilă pentru un fenomen altfel greu de justificat prin simpla logică a utilizării raționale a resurselor, dar rămâne doar o interpretare bazată pe date indirecte, nu o confirmare a planificării reale a Statului Major rus. Această imposibilitate de verificare directă ne face să fim precauți față de concluzia simplistă "Rusia rămâne fără rachete", pe care datele actuale nu o susțin încă.
