De ce China nu recunoaște Crimeea și Donbasul ocupate de ruși ca fiind teritorii ruse, deși alimentează mașinăria de război a Rusiei
11 Iulie 2026
România și Polonia, două state esențiale într-un capăt și celălalt al Flancului Estic, au interese comune în ceea ce privește puterea regională Turcia. Interese diferite, dar care însă s-ar putea interconecta în Marea Neagră, prilej oportun pentru o nouă dimensiune a Trilateralei România – Polonia – Turcia.
Polonezii investesc masiv în ceea ce privește modernizarea forțelor armate, dar și în industria autohtonă de apărare, în mare parte prin parteneriate cu state aliate. Varșovia și-a trasat obiectivul de a deveni cea mai mare armată terestră din Europa în următorii ani.
În acest sens Polonia investește masiv în achiziția și producția, printre altele, a sute de obuziere K9 Thunder, dar și sute de tancuri grele de luptă de tip K2 Panther sau Abrams, precum și elicoptere de atac Apache. E doar o mică parte dintr-un plan major de transformare a Poloniei cu investiții masive din PIB.
De ce e importantă Turcia pentru Polonia?
Polonia, interesată direct de capacitatea de furnizare a Turciei în caz de război. România, de Marea Neagră
Armata Poloniei, photo source: Ministerul Apărării de la Varșovia
Perspectiva strategică a fost analizată de Dragoș Mateescu, expert în cadrul Institutului Diplomatic Român și lector universitar la Universitatea București, în ultima ediție a podcastului Obiectiv EuroAtlantic, găzduit săptămânal de DefenseRomania.
Acesta explică că interesele Poloniei în cazul unui conflict de mare intensitate în regiune vizează Turcia ca hub logistic, arătând că pentru România interesele vizează securitatea în Marea Neagră. Toate aceste obiective s-ar putea interconecta în Marea Neagră, unde polonezii sunt și ei printre beneficiarii „Coridorului Verde” ce va tranzita Marea Caspică spre Marea Neagră și va reduce semnificativ dependența energetică de Rusia. Aceste obiective pot oferi o nouă dinamică Trilateralei - România - Polonia - Turcia.
„Polonezii au alte interese de țin de logistică militară sau industrie în Turcia. Interesele poloneze duc direct în Turcia pentru a folosi capacitatea de furnizare a Turciei „în caz de Doamne ferește” (n.r. - un conflict de mare intensitate cu Rusia).
Interese ale Poloniei la Marea Neagră mai există, cablul submarin din Marea Caspică internaționalizează Marea Neagră iar Polonia va beneficia și ea de pe urma energiei electrice care vin din altă sursă decât Rusia. Încă nu s-a ajuns la concretețe strict legate de Marea Neagră pentru ca această Trilaterală să producă efecte. Dar ea e importantă și se va activa”, explică Dragoș Mateescu.
Expertul arată că „în diplomație căile de comunicare sunt foarte importante iar atunci când ele se perimează în orice fel e foarte dificil să reiei canale de comunicare”, fapt pentru care e esențial chiar dacă Trilaterala nu produce efecte momentan, dialogul să fie menținut.
„E bine să se mențină prietenii și canale de comunicare chiar dacă nu se fac lucruri concrete, să se mențină actualizări de situații de tipul „Noi facem asta / Voi ce faceți?”. E atât de simplu și contează mult, e ceea ce numim generic dialog, dar ele sunt despre lucruri care nu par importante, sunt concrete, dar la un moment dat devin importante”, mai arată Dragoș Mateescu.
Prima reuniune a Trilateralei România-Polonia-Turcia a avut loc la inițiativa României, la nivel de secretar de stat pentru afaceri strategice, în mai 2012, în marja Summitului NATO de la Chicago. Potrivit MAE, crearea acestui format, la inițiativa României, prin secretarul de stat pentru afaceri strategice Bogdan Aurescu (la acel moment), a avut în vedere importanța cooperării aprofundate a celor trei state pe teme de interes comun, preponderent în domeniul securității, fiind dedicat coordonării în interiorul Alianței Nord-Atlantice, inclusiv în condițiile în care România avea deja Parteneriate Strategice bilaterale cu ambele state aliate.
Nu doar Neptun Deep e important: Coridorul energetic care conecta Marea Caspică cu Marea Neagră internaționalizează Marea Neagră
Coridorul Verde, photo source: AI
„În Marea Neagră nu există doar interesele acestea punctuale precum perimetrul Neptun Depp al României sau zona turcă de extracție de gaze naturale, avem și altele. Vasile Soare, Ambasadorul României la Baku (Azerbaidjan) a lucrat pentru avansarea acestui proiect al cablului energetic prin care vom importa energie din zona Caspică și s-au făcut deja pași, s-a terminat studiul de fezabilitate.
În sfârșit Marea Neagră devine o mare internațională, lucru care nu se întâmpla căci prin Convenția de la Montreux (n.r. - prin care Turcia deține „cheile” Mării Negre prin Bosfor și Dardanele) turcii încearcă explicit să folosească convenția pentru a rămâne o mare relativ închisă comerțului”, explică Dragoș Mateescu.
Proiectul cablului submarin din Marea Neagră reprezintă o inițiativă strategică majoră menită să interconecteze rețelele electrice din Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria, transformând regiunea într-un coridor energetic vital pentru Uniunea Europeană.
Deși segmentul subacvatic principal traversează Marea Neagră între Georgia și România, implicarea Azerbaidjanului este absolut critică deoarece această țară este adevărata sursă de producție a energiei electrice, obținută în special din parcuri eoliene și solare masive dezvoltate în zona Mării Caspice.
Practic, energia verde generată în Azerbaidjan va fi transportată terestru prin Georgia, va traversa Marea Neagră prin cablul submarin de mare tensiune lung de aproximativ 1.200 de kilometri și va intra în sistemul european prin România, asigurând un flux constant de electricitate curată și accesibilă.
Urmărește integral emisiunea în care Dragoș Mateescu analizează Turcia ca putere regională, atât din perspectiva unei posibile viitoare reveniri în programul F-35, cât și din perspectivă strategică pentru România
Capcana în care au căzut analiștii militari occidentali: Cum judecă liderii europeni greșit capacitatea Rusiei de a susține conflictul prelungit din Ucraina
